sâmbătă, 17 august 2013

Calatorie

Viata e o calatorie in necunoscut. Te nasti mic si nestiutor si tot ce poti face este sa pasesti in lumina. Pe masura ce parcurgi aceasta calatorie, ai impresia ca incepi sa inveti lucruri. Aceasta impresie persista pana in clipa in care totul in jurul tau se prabuseste ca un castel din carti de joc in adierea rece a vantului de toamna. Si atunci incerci sa uiti totul si sa o iei de la capat. Dar se intampla ca totul sa nu iti permita sa il uiti si orice din jurul tau sa iti trezeasca amintiri. Confuzia e logica si fireasca, insa de multe ori ea trezeste si alti demoni, precum intrebarile, suspiciunile, constiinta...
Viata are si parti rele, dar si parti bune. Intr-o parte sunt problemele, pierderile, regretele, iar in cealalta sunt bucuriile, regasirile, prietenia, iubirea... Insa in toate exista un echilibru nescris care se strica la cea mai mica greseala. Un pas gresit si esti considerat un om cu defecte inacceptabile. Un cuvant gresit si provoci sila celor care te iubeau candva. Un vis gresit si ajungi sa fii detestat. Un pas gresit si cazi de pe culme pana pe fundul abisului. Un semnal gresit si esti lasat singur cu demonii. Un cuvant gresit si esti invinovatit pentru tot restul vietii. O viata gresita si esti condamnat si blestemat pentru eternitate... Toate perturba insesizabil echilibrul intr-un mod iremediabil, asemeni unei schisme.
Viata printre oameni e ca un drum catre umanitate. Dureaza mult, este anevoios si nu de putine ori iti vine sa te intorci chiar atunci cand mai ai cativa pasi si ai ajuns. Iar cand ajungi... descoperi o noua dezamagire, ca de fiecare data. Umanitatea are laturi intunecate si fundatii subrede. Acoperisul e gaurit, dar la fel si podeaua. Lumina nu prea patrunde si subsolul e adanc. Scara evolutiei a cazut cu tot cu balustrada si figurile ilustre de pe pereti se sterg tot mai mult. Copiii se joaca printre gunoaie, iar adultii au ocupatia de a le produce. Si de crezi ca ai vazut ceva, nu ai vazut inca nimic...
Avanta-te in necunoscut si vei descoperi de ce te temi. Incearca sa cunosti si vei afla cat de putine stii. Incearca sa uiti si vei observa cat de multe amintiri te bantuie. Cauta-ti prieteni si vei invata cat de putin valorezi. Infrunta-ti inamicii si vei vedea cum se pierd prietenii. Lupta-te cu obstacolele si vei gusta amara deceptie. Mergi pana la capat si vei constata ca nu e deloc asa cum ti-ai imaginat. Doreste-ti din tot sufletul si vei sti ca nu iti trebuia. Traieste la maximum si vei gasi ceva in plus chiar in ultima clipa sau priveste moartea in ochi si vei vedea daca ai trait. In fond, totul e o simpla calatorie...

4 comentarii:

  1. Fiecare cuvant l-am sorbit,
    L-am inteles,
    Si m-am adapostit,
    Intr-o mare chemare,
    Chiar daca are,
    O singura-ntrebare:
    De ce nu pot...
    Din suflet, teama sa o scot ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Urechile aud, iar sufletul ia seama,
      Cuvintele sunt primele care sadesc teama
      Si ea creste si se inalta amenintatoare,
      Devine un cosmar, o existenta chinuitoare...

      Intr-o zi vei putea uita si totul va fi bine,
      Dar pana atunci nu uita - nu poti fugi de tine
      Si singurele raspunsuri se afla in inima ta,
      Cauta-le si vei rezolva orice, chiar si teama.

      Ștergere
    2. Da, prin cuvinte spunem totul...absolut totul. Multumesc mult ! :)

      Ștergere