Dilema

In matematica, o problema este pe jumatate rezolvata din momentul in care enuntul ei a fost inteles. In viata, insa, nimic nu este ceea ce pare si orice poate fi interpretat gresit...

Omul este considerat nemultumit daca are ceva de obiectat despre altii si perfectionist daca are ceva de obiectat despre sine. Nemultumitul este evitat, perfectionistul este apreciat. Nemultumitul este negativist, perfectionistul este pozitivist. Unul este contraexemplu, celalalt este model.

Dar daca nemultumitul cere mereu mai mult fara sa ofere, iar perfectionistul devine egoist si narcisist? In aceasta situatie, nemultumitul ar fi vazut ca o persoana profitoare, iar perfectionistul – ca o persoana aroganta si respingatoare. Nemultumitul primeste totul de la ceilalti si se bazeaza pe ajutorul lor, dar nu primeste si solicitari. Perfectionistul primeste solicitari de la ceilalti, dar refuza sa depinda de ei. Daca nemultumitul ar primi solicitari, iar perfectionistul ar interactiona cu ceilalti, ar fi simpli nemultumit si perfectionist.

Daca nemultumitul si perfectionistul ar face cate un lucru, amandoi si-ar imputa diverse erori si un rezultat nesatisfacator. Amandoi ar fi apreciati pentru munca lor si considerati modesti. Daca nemultumitul si perfectionistul ar afla ca vor muri, amandoi ar regreta diverse decizii din viata lor si faptul ca nu mai au timp sa repare ceva, orice. Daca nemultumitul si perfectionistul ar comenta alte persoane, nemultumitul ar parea carcotas in vreme ce perfectionistul ar parea ca se lamenteaza, raportandu-se mereu la sine.

Daca nemultumitul si perfectionistul s-ar indragosti de aceeasi persoana, i-ar reprosa mereu toate greselile si defectele. Nemultumitul ar face asta pentru ca si-ar dori o persoana care sa il iubeasca mai mult, perfectionistul – pentru ca si-ar dori ca persoana pe care o iubeste sa fie mai buna. Astfel, amandoi ar fi perceputi ca niste persoane reci, care nu merita iubirea altora si se hranesc cu sentimente. Daca nemultumitul si-ar reprosa si singur greselile si defectele, iar perfectionistul ar intreba cu ce greseste el, ar parea oameni plini de compasiune si sentimente inaltatoare.

Omul perfectionist isi doreste intotdeauna sa fie mai bun. Nemultumitul isi doreste intotdeauna sa aiba lucruri mai bune. Primul este vazut ca o persoana modesta, al doilea – nu apreciaza ceea ce are. Perfectionistul isi doreste tot ce are nemultumitul, dar nu obtine. Nemultumitul isi doreste mereu ceva mai bun, dar nu obtine. Ceea ce inseamna ca nemultumitul si perfectionistul au ceva in comun. Daca perfectionistul ar fi nemultumit de el insusi, iar nemultumitul ar fi perfectionist, perfectionistul ar fi cel care nu apreciaza ce are, desi are, si nemultumitul ar fi persoana modesta care nu recunoaste calitatile pe care le are, desi are. Asadar, perfectionistul interpreteaza gresit ceea ce are nemultumitul, nemultumitul interpreteaza gresit ideea de progres si toti cei care ii catalogheaza interpreteaza gresit viziunile lor.

Intre nemultumire si perfectionism este o granita fina, iar intre ambele si manie este una si mai fina. A fi nemultumit nu inseamna intotdeauna a fi carcotas si lacom, la fel cum a fi perfectionist nu inseamna intotdeauna a fi modest si a incerca mereu sa iti depasesti conditia. Nemultumitul poate fi la fel de perfectionist, chiar daca obiectul tendintei lui nu este propria persoana. Perfectionistul poate fi la de nemultumit sau lacom, chiar daca aparent incearca sa fie mai bun. Un nemultumit perfectionist poate obtine ceea ce isi doreste, insa un perfectionist nemultumit poate ignora orice realizare, stopand progresul. Care este diferenta intre lacomie si obsesie? Probabil aceeasi ca cea dintre nemultumire si critica. Viziunea, insa, reprezinta adevarata dilema...