Oamenii pierd si castiga multe de-a lungul vietii. Unii pierd mai mult decat castiga, altii castiga mai mult decat pierd, altii nu stiu cat pierd sau cat castiga, altora nu le pasa... dar la sfarsit, cert e ca nimeni nu ia ceva cu el. Cu totii trec prin viata fie ca lasa in urma ceva sau nimic. In schimb, viata lasa urme asupra tuturor. Pe unii ii face mai frumosi, pe altii mai urati, pe unii mai slabi, pe altii mai puternici, pe unii mai orgoliosi, pe altii mai altruisti si asa mai departe. Instrumentele cu care lasa urme sunt in general tot oamenii, fie propria persoana a celui in cauza, fie cei cu care interactioneaza. Insa din acele urme pot invata lectii si pot afla raspunsuri la intrebarile pe care si le pun.
Cand pierd ceva, oamenii sesizeaza mai usor decat atunci cand castiga, desi e posibil sa nu sesizeze fiecare pierdere in parte, ci numai cand suma lor devine prea mare sa bage de seama ca nu mai au ceva. E usor de observat cand pierzi un om sau obiect important, cu care ai o legatura stransa. Insa persoanele si obiectele auxiliare nu sunt greu de trecut cu vederea la inventar. Multi uita ca cineva sau ceva i-a ajutat candva si poate ajutorul acela a insemnat foarte mult, chiar daca nu pe moment. Poate fi orgoliul cel care ii face sa nu vada asta. Sau din contra, altruismul. Fiecare dintre aceste doua trasaturi are tendinta de a acapara oameni. Unii reusesc sa le limiteze sau chiar elimine, altii poate nu stiu ca le au, insa pe cei mai multi ii imping la extreme. Orgoliosii se vor deda la orice pentru a fi ei cei mai importanti, pe cand altruistii vor uita, eventual, cu totul de propria persoana. Insa nu doar orgoliul si altruismul ii fac pe oameni sa uite ce au avut. Pot uita multe pentru simplul fapt ca nu sunt constienti de tot ce li se intampla. Fie sunt copilarosi, imaturi, fie sunt prea ocupati cu altele cum ar fi familia, cariera, prietenii etc.
Unii oameni pot gasi ce au avut. Sau pot reface totul asa cum era. Nu neaparat pentru ca au destule resurse, daca nu au, le gasesc pentru ca sunt motivati si isi doresc asta foarte mult. Alti oameni insa nu pot gasi ce au pierdut oricat de motivati ar fi pentru ca ceea ce au pierdut era unic. Ar putea gasi ceva mai bun, insa de obicei se blazeaza si nu mai cauta nimic doar pentru ca li se pare ca nu mai au ce gasi.
Cand castiga ceva, oamenii se bucura. Uneori prea mult, alteori prea putin. Sau poate nici nu isi dau seama ca au castigat. Iar ceilalti ii judeca sau se bucura odata cu ei. Ii judeca pentru cum au obtinut ce au obtinut, cu sau fara dreptate. Si in vreme ce unii sunt cinstiti si muncesc pentru ce isi doresc sa posede, altii profita de ceilalti ca sa obtina ce doresc. Profita de munca altora, de sentimentele altora, de numele altora, de tot ceea ce le poate servi. Acest gen de oameni sunt cei care distrug lumea sistematic, pana cand nu va mai fi nimic de distrus. Alearga dupa tot ce pot obtine pana cand nu va mai fi nimic de obtinut. Si in tot acest timp ii schimba pe ceilalti. Pentru ca nimanui nu ii place sa se profite de el. Unii incep sa ii copieze pe cei care profita, altii nu mai pot avea incredere in nimeni din cauza lor sau poate pur si simplu devin atat de indiferenti incat nu le mai pasa de nimic. Si cu fiecare om pe care il schimba, lumea se strica putin cate putin. Devine mai rea, mai saraca si mai avida de rautati.
Viata nu anunta cand da sau ia ceva, nici nu ofera totul pe tava. Viata nu profita de oameni, dar nici nu ii lasa sa profite de ea. Ii poate obisnui cu lapte si miere si apoi le da o portie dubla de venin si otrava amara. Dar nu ii omoara, ii otraveste incet si sigur pana cand ii lasa pustii inauntru, fara sa mai stie cine sunt, ce vor si de ce mai traiesc. Poate face asta prin tot ceea ce pare frumos: vise, iubire, relatii intre oameni si altele. Poate transforma visul cel mai frumos in cosmarul cel mai negru. Poate transforma iubirea cea mai pura in ura cea mai crunta. Poate transforma prietenul cel mai bun in cel mai inversunat dusman. Poate face toate astea si multe altele in acelasi timp, sau din contra, le poate enumera treptat, pentru ca totul sa fie si mai grav. Uneori iti poate da o zi cu soare dupa un an de vreme rea... si soarele acela sa fie apoi doar o iluzie care sa faca totul si mai rece. Sau poate aduce un an de vreme buna spre surprinderea tuturor.
Indiferent ce ar face, viata ia oamenii prin surprindere. Si ii lasa cu multe intrebari. Unii afla raspunsurile repede din urmele vietii. Altii insa nu le pot afla pana cand viata nu le ofera si puterea de a le intelege. Si chiar daca afla raspunsurile, nu toti invata lectia. Unii pot repeta la infinit aceleasi greseli, chiar daca stiu ca ceea ce fac nu e bine. Altii ii pot impinge pe cei din jurul lor sa greseasca. Unii incearca sa transmita din experienta lor pentru ca cei care ii asculta sa nu faca aceleasi greseli. Insa nu toti inteleg exact prin ce trece cineva pana nu patesc la fel. Si atunci, ce fac? Ceea ce au auzit sau ceea ce cred ei ca e bine? Sau nu fac nimic? Oamenii nu se lasa ajutati pentru ca sunt egoisti. Vor sa fie meritul lor pentru ce fac. Sau sa ajute doar ei. Iar daca fac ceva, iese totul bine? Sau pot strica si mai rau? Si daca invata toate lectiile vietii, pot ajunge sa o controleze? Sau din contra, doar vor avea impresia ca o controleaza? Viata ii ispiteste mereu si ei cedeaza. Daca invata sa nu mai cedeze, pot spune ca o controleaza? Tot ea ii controleaza pe ei. Dar daca sunt optimisti, vor spune ca e bine si asa. Si ce ajuta mai mult, optimismul sau pesimismul? Fiind optimist, vezi doar partea buna. Dar daca nu e nici o parte buna, ce sa vezi? Si daca esti pesimist si nu e nimic rau in viata ta, ce sa faci? Sa schimbi totul in rau ca sa ai dreptate sau sa te schimbi tu si sa nu mai crezi ca ai dreptate? Care e mai usor de realizat? Si chiar si asa, e vreodata viata cu adevarat usoara? Sunt urmele ei doar frumoase?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu