Cum Ar Fi Fost Daca?

Oamenii sunt considerati maturi sau imaturi dupa momentul in care gandesc si analizeaza actiunile proprii. Astfel se poate spune ca exista doua feluri de oameni: cei care gandesc si analizeaza o actiune inainte de a o intreprinde – maturi – si cei care gandesc si analizeaza rezultatele actiunilor lor spontane – imaturi. Rezultatele pot fi aceleasi pentru ambele categorii sau pot varia. Pot fi nule daca actiunea nu se produce sau pot fi nule sau neasteptate daca actiunea se produce, insa nu in modul in care fusese anticipata. De asemenea pot fi necunoscute daca actiunea nu este analizata la momentul potrivit, indiferent daca se analizeaza inainte sau dupa ce se intampla.

Cu totii avem o lupta interioara intre garsoniera sufletului – inima – si apartamentul mintii – creierul. Este ca si cum acest locatar al trupului, sufletul, se razvrateste mereu impotriva oricui. Este mereu in razboi cu noi si ataca necontenit. Lupta pe orice front: cu oamenii, cu natura, cu firea sau cu mintea. Stie totul chiar daca nu ii spunem nimic si ne mustra chiar si cand avem impresia ca nu am gresit. Are si aliati: constiinta, subconstientul, alti oameni care sunt de acord cu opiniile pe care noi nu le agream, religia, ceea ce invatam la scoala sau din interactiunile cu ceilalti ori pur si simplu sentimentul de vina.

Poti gasi o mie de motive pentru care sa faci ceva si doar un motiv care sa te opreasca, iar atunci te vei opri, sau, din contra, poti gasi o mie de motive care nu iti permit sa faci ceva si doar un motiv pentru care sa faci acel lucru iar atunci il vei face. Sau poti sa nu cauti aceste motive si sa faci acel lucru fara sa stii cat de bine sau de rau este. Rezultatele vor fi oricum aceleasi. Dar nu toti le vor aprecia la fel. Ceea ce unii vad bun, altii vad rau. Unii vor rationaliza, altii vor simti. Iar ceea ce e bun sau rau pentru altii nu e la fel si pentru noi. Daca traim toata viata intrebandu-i pe altii ce trebuie sa facem sau lasandu-i sa ne controleze, suntem marionetele lor. La un moment dat ei nu ne vor mai spune ce sa facem, iar atunci vom incepe sa ne intrebam singuri. Iar daca toata lumea aprecieaza marionetele intr-un spectacol, in lipsa papusarului ele devin simple obiecte inanimate, frumoase sau sinistre, dand impresia de viata si totusi fiind moarte.

Ce ar fi fost eroii negativi daca nu erau eroi negativi? Sau daca cei buni ar fi fost de fapt rai? Cum ar fi fost privite faptele rele daca ar fi fost bune? Sau daca cele bune ar fi fost rele? Ce am fi facut daca am fi facut tot ce voiam, dar nu puteam? Sau daca am fi facut tot ce puteam, dar nu voiam? Cine am fi fost daca nu eram asa cum suntem? Sau daca am fi fost asa cum ne dorim sa fim? Ce am fi primit daca am fi primit tot ce ne doream? Sau daca am fi primit tot ce am refuzat? Ce am fi primit daca am fi primit tot ce am dat altora? Sau daca nu am fi dat nimic? Pe cine am fi acceptat daca i-am fi acceptat pe altii? Sau cine ne-ar fi acceptat daca altii nu ne-ar fi respins? Ce am fi stiut daca nu stiam tot ceea ce stim? Sau daca am fi stiut totul? Unde am fi ajuns? De ce? Si ce urmari ar fi existat? Nici sufletul si nici mintea nu pot raspunde tuturor intrebarilor. Cu toate astea, avem nevoie de raspunsuri. Si atunci si mintea si sufletul se lupta sa ne dea raspunsul corect.

Fara raspunsuri la intrebari calatorim pe intuneric, fara sa vedem locurile prin care trecem. Raspunsurile ne aduc lumina, dar tot ele ne pot cufunda si mai mult in intuneric. Putem gasi dintr-o data raspunsul pe care il asteptasem toata viata si atunci totul capata sens. Sau ne putem insela cand credem ca raspunsul nostru este cel mai bun si atunci cadem si mai mult in bezna. Si nici cele mai luminate minti nu pot raspunde celor mai ascunse intrebari ale sufletului.

Daca nu analizam cu mintea ceea ce urmeaza sa facem, exista o sansa ca mai tarziu sa regretam asta in adancul sufletului. Iar daca nu facem nimic, mai mult ca sigur vom trai cu intrebarea „cum ar fi fost daca?”. Si cum ar fi fost daca sufletul ar fi fost mereu de acord cu mintea? Sau mintea cu sufletul? Si cum ar fi fost daca sufletul nu ar fi existat? Sau daca mintea nu ar fi existat?