Toata lumea se cearta, cu sau fara un motiv intemeiat, cu sau fara dreptate, cu sau fara merit, cu sau fara vina. Fratii, surorile, sotii, parintii si copiii, chiar si cei mai buni prieteni se cearta uneori. Subiectele sunt diverse si nenumarate. Insa scenariul e mai mereu acelasi: unul sau amandoi se supara fiecare pe celalalt, fiecare crede ca are dreptate, fiecare arunca acuzatii si cuvinte grele si daca nu se impaca pe loc, ramane o perioada in care nici unul nu ii vorbeste celuilalt.
Unii oameni nu isi mai vorbesc din cauza orgoliului sau a egoismului. Poate cred ca ei au avut dreptate si asteapta ca si altii sa le dea dreptate. Sau poate cred ca ei au fost cei prejudiciati si asteapta scuze de la ceilalti. Poate se simt prea vinovati ca sa mai poata spune ceva. Sau poate vor sa se abtina de la a mai spune si alte cuvinte si mai urate. Poate vor sa nu para slabi si sa cedeze. Sau poate au cedat de prea multe ori. Astfel se ajunge ca indiferent de relatiile dintre ei, oamenii sa se comporte ca niste straini fata de cei apropiati.
Se spune ca intr-o relatie dintre doi oameni, aproape indiferent de natura ei, cel mai important lucru este comunicarea. Atunci cand se cearta oamenii comunica, dar de cele mai multe ori, fara succes. Pentru asta refuza apoi comunicarea, cel putin dinspre ei spre restul. Ce arata prin asta, doar ei stiu, pentru ca de cele mai multe ori ceilalti nu ii inteleg. Din moment ce s-au certat, evident ca nu au reusit sa isi impuna punctul de vedere si nu au sanse astfel. In cazurile fericite, isi dau seama ca au gresit si reinitiaza tot ei comunicarea. Dar in cele mai multe cazuri, mai putin fericite, tot ceilalti trebuie sa faca un compromis si sa accepte situatia, chiar daca nu sunt multumiti. Sigur, gresesc si unii si altii pentru ca nici o problema nu se rezolva prin certuri. Dar daca nici certurile nu gasesc rezolvare, lipsa comunicarii cu ce ajuta? Ce imbunatateste? Ce ne spunem cu adevarat atunci cand nu comunicam?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu