sâmbătă, 8 februarie 2014

Cinemateca Viselor

Prin ceaţă de secrete, sub nori de gânduri discrete, pe aripi de şoapte, printre valuri în noapte, sub razele lunii argintii şi veghea stelelor purpurii, pluteşte şi se joacă  pe mare – o barcă. Aşa începe filmul nopţii care adeseori durează până dimineaţa, când cerul trandafiriu şi timidul, roşu soare îndrăznesc să tulbure liniştea deplină a crăiesei întunericului.
Din neant se desprinde un tablou şi Zburătorul planează asupra-i, Luceafărul se învârte în jurul Soarelui şi Luna roşeşte geloasă, cerul se perforează ca un baldachin străpuns de timp şi stelele se aruncă în mare, pământul freamătă sub paşii prinţeselor desculţe şi apele fierb în oglinda chipurilor lor, vântul rostogoleşte tainicele şoapte şi păianjenii ţes o lume nouă, luminată de licurici zglobii şi ochi de pisică aprinşi.
Din cer se desprinde o pereche de ochi ce închide tot albastrul în strălucirea lor şi se înconjoară delicat cu ten trandafiriu şi obraji de bujor, mângâiaţi de plete de mătase cârlionţată ce se aruncă pătimaşe pe umerii goi, îmbrăţişând în drumul lor gâtul ce zvâcneşte de dorinţă şi sfială. Şi toate capată un chip suav cu buze dulci şi un zâmbet de cristal ce pluteşte în eter, chemând la el toată suflarea fiinţei.
Din trup se desprinde spiritul şi zboară, dansând cu stelele şi îmbrăţişând Luna, şoptindu-i Soarelui să nu se mai ascundă şi comandând stihiilor, răscolind pământ şi apă în căutarea fericirii şi aruncând în urmă zâmbete şi praf de timp. Iar timpul se supune, acceptându-şi soarta efemeră, sortit să treacă fără să se întoarcă, să ducă şi să aducă, să poarte şi să lase fără să păstreze măcar un grăunte pentru sine.
Din minte se desprinde un gând ce creşte apoi într-o idee şi se-mpreunează într-un plan. Printr-un labirint aleargă, căutând mistere, întrecându-se cu timpul ca să afle rezultate, scotocind prin minte să descopere greşeli ori aruncând cenuşă peste ele pentru a aprinde un cărbune de speranţă. Iar în cursa lor nebună stârnesc râsete şi aplauze, fluierături şi promisiuni şi imaginaţia neobosită, să le însoţească.
Toate acestea încap într-o barcă plutind pe oceanul umplut de roua dimineţii şi promisiunile zilei de mâine, aşteptând cuminţi răsăritul să le aducă la viaţă. Fiori înflăcăraţi le însufleţesc până ce Soarele le arde şi le preface în scrumul realităţii, ca din cenuşă precum Phoenix-ul să renască poate altă dată. Toate rulează pentru o singură noapte, într-un spectacol maraton, numai la Cinemateca Viselor.

4 comentarii:

  1. Nu m-as fi gandit niciodata la vise asa cum le-ai prezentat aici, prin "cinemateca viselor". :)
    Este foarte frumos articolul si ideea in care ai prezentat acest subiect controversat - visele - este interesanta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca de obicei, am incercat sa prezint lucrurile si din alte perspective. Multumesc!

      Ștergere
  2. "Cinemateca Viselor", ce frumos. Se găsesc mii, milioane şi miliarde de "filme" în această Cinematecă a Viselor. Felicitări pentru acest articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi cea mai bună parte este că nu îţi trebuie bilet de intrare. Mulţumesc! :)

      Ștergere