Prin ceaţă de secrete, sub nori de gânduri discrete,
pe aripi de şoapte, printre valuri în noapte, sub razele lunii argintii şi
veghea stelelor purpurii, pluteşte şi se joacă
pe mare – o barcă. Aşa începe filmul nopţii care adeseori durează până
dimineaţa, când cerul trandafiriu şi timidul, roşu soare îndrăznesc să tulbure
liniştea deplină a crăiesei întunericului.
Din neant se desprinde un tablou şi Zburătorul
planează asupra-i, Luceafărul se învârte în jurul Soarelui şi Luna roşeşte geloasă,
cerul se perforează ca un baldachin străpuns de timp şi stelele se aruncă în
mare, pământul freamătă sub paşii prinţeselor desculţe şi apele fierb în
oglinda chipurilor lor, vântul rostogoleşte tainicele şoapte şi păianjenii ţes
o lume nouă, luminată de licurici zglobii şi ochi de pisică aprinşi.
Din cer se desprinde o pereche de ochi ce închide
tot albastrul în strălucirea lor şi se înconjoară delicat cu ten trandafiriu şi
obraji de bujor, mângâiaţi de plete de mătase cârlionţată ce se aruncă pătimaşe
pe umerii goi, îmbrăţişând în drumul lor gâtul ce zvâcneşte de dorinţă şi
sfială. Şi toate capată un chip suav cu buze dulci şi un zâmbet de cristal ce
pluteşte în eter, chemând la el toată suflarea fiinţei.
Din trup se desprinde spiritul şi zboară, dansând cu
stelele şi îmbrăţişând Luna, şoptindu-i Soarelui să nu se mai ascundă şi
comandând stihiilor, răscolind pământ şi apă în căutarea fericirii şi aruncând
în urmă zâmbete şi praf de timp. Iar timpul se supune, acceptându-şi soarta
efemeră, sortit să treacă fără să se întoarcă, să ducă şi să aducă, să poarte
şi să lase fără să păstreze măcar un grăunte pentru sine.
Din minte se desprinde un gând ce creşte apoi într-o
idee şi se-mpreunează într-un plan. Printr-un labirint aleargă, căutând
mistere, întrecându-se cu timpul ca să afle rezultate, scotocind prin minte să
descopere greşeli ori aruncând cenuşă peste ele pentru a aprinde un cărbune de
speranţă. Iar în cursa lor nebună stârnesc râsete şi aplauze, fluierături şi
promisiuni şi imaginaţia neobosită, să le însoţească.
Toate acestea încap într-o barcă plutind pe oceanul
umplut de roua dimineţii şi promisiunile zilei de mâine, aşteptând cuminţi
răsăritul să le aducă la viaţă. Fiori înflăcăraţi le însufleţesc până ce
Soarele le arde şi le preface în scrumul realităţii, ca din cenuşă precum
Phoenix-ul să renască poate altă dată. Toate rulează pentru o singură noapte,
într-un spectacol maraton, numai la Cinemateca Viselor.
Nu m-as fi gandit niciodata la vise asa cum le-ai prezentat aici, prin "cinemateca viselor". :)
RăspundețiȘtergereEste foarte frumos articolul si ideea in care ai prezentat acest subiect controversat - visele - este interesanta.
Ca de obicei, am incercat sa prezint lucrurile si din alte perspective. Multumesc!
Ștergere"Cinemateca Viselor", ce frumos. Se găsesc mii, milioane şi miliarde de "filme" în această Cinematecă a Viselor. Felicitări pentru acest articol!
RăspundețiȘtergereŞi cea mai bună parte este că nu îţi trebuie bilet de intrare. Mulţumesc! :)
Ștergere