vineri, 10 ianuarie 2014

Visul Singuraticului


Visele schimbă totul,
Bune şi rele, abstracte şi clare,
Schimbă timpul şi locul,
Îmi lasă dorinţe dulci sau concluzii amare.

În vise totul e altfel,
Dar în zori dispar de fiecare dată,
Iar eu rămân mereu la fel,
În tot aceeaşi realitate ciudată...

În realitate totul e gri,
Contururile sunt nedesluşite
Şi oamenii sunt acri,
Iar timpul se scurge pe nesimţite.

În priviri se-ascunde ura
Şi sângele se preschimbă în apă,
Pumnii îmi astupă gura
Iar cuvintele mormântu-mi sapă...

Lumea ia tot ce îi ofer
Şi tot lumea generează visele,
Tot ce a fost va fi şters
Şi ce va veni, va suporta consecinţele.

Dar e doar un vis urât
Pe care nu vreau să-l mai am,
Mi-e sufletul amărât
Şi fericire aş vrea, măcar un gram.

Şi deseori mă întreb
De ce nu ar genera şi visele realitatea?
Căci tot din ele încep
Viaţa, dorinţele, bucuriile, dragostea...

Ştiu că visul meu e pur,
Dar ce visez,  întotdeauna uit...
Nu vreau să visez singur,
Ai vrea tu să îmi fii alături?

16 comentarii:

  1. Lumea cladita in vise este mult mai spectaculoasa decat realitatea. Si adesea uitam ce visam, dar ne vom stradui sa ne aducem aminte, fiindca unele vise merita sa fie rememorate si aplicate in realitate. De ce nu ar putea visele sa redea realitatea? Este nevoie de practica, subconstient creativ si poate un somnifer pentru ca nimic sa nu tulbere faurirea unei lumi diferite, ce se intersecteaza intr-un anumit punct cu realitatea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar e nevoie si de foarte multa determinare, pentru ca aducerea viselor la viata costa foarte mult si nu de putine ori esecul pandeste la fiecare pas. Si apoi, e usor sa cadem si in extrema cealalta si sa traim mai mult in vise decat in realitate...

      Ștergere
    2. Asa e. Iar daca traiesti mai mult in vise, e posibil totusi sa te trezesti la un moment dat si atunci realitatea sa te dezamageasca intr-atat de mult incat se te intrebi daca visele nu sunt doar iluzii...

      Ștergere
    3. Sau daca nu cumva realitatea e iluzia... nici nu stiu cum e mai rau.

      Ștergere
  2. Asta dacă nu cumva suntem visul unui uriaş mare de pe Jupiter. Şi-atunci, ce mi-e realitatea, ce mi-e visul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar visatorului ii pare mai putin importanta viata daca o traieste doar in vis? Din contra, e la fel de intensa pentru el cum este realitatea pentru realist. :)

      Ștergere
  3. Sigur că e importantă viaţa din vis. E uneori mai multă decât în realitate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Visele prind viata daca ai curaj sa le traiesti.:) La multi ani Tibi, si toate visele tale(si cele care par imposibile) sa devina realitate.

    RăspundețiȘtergere
  5. De ce uităm ceea ce visăm, dorim? Pentru că ne-am oprit paşii pentru prea mult timp, paşi care sunt esenţiali pentru îndeplinire, sau pentru că nu suntem siguri de ceea ce ne dorim, ne este prea teamă, generăm respingere pentru propria persoană şi implicit pentru cei din jur. Şi astfel, cred că se poate explica şi de ce un om ajunge să viseze de unul singur... Dar să nu uităm, că atragem ceea ce transmitem sau primim ceea ce dăm.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt atat de sigur ca atragem ceea ce transmitem sau primim ceea ce dam. Nici nu ar trebui sa asteptam ceva in schimbul a ce facem.

      Ștergere
    2. Eu aşa tind să cred că este, adică, la un moment dat, bănuiesc că se întâmplă asta. Şi nu, nu să aşteptăm... pentru că nimic nu va veni.

      Ștergere
    3. Eu tot nu cred. Si apoi, daca generam respingere, exista totusi acele persoane care sparg orice zid am ridica si patrund in sufletele noastre. Asa ca nu stiu, teoria ta nu pare plauzibila. Poate doar pentru pesimistii convinsi. Sau pentru optimistii care sustin ca atragem ceea ce gandim.

      Ștergere
    4. Nu stiu daca pesimistii ar gandi asa... Daca nu pare plauzibila, atunci poate fi dulcea iluzie a optimistului.

      Ștergere