O Carte

Bun venit in viata mea! De fapt, cred ca asta ar trebui sa aud, nu sa urez. Insa ce-i drept, nici entuziasmul nu mai este ce era candva, iar politetea... cu atat mai putin! Cine sunt eu, te intrebi? Sunt o carte deschisa pentru fiecare. Da, nu esti prima pereche de ochi pe care o vad in lumea asta si probabil ca nu vei fi nici ultima. Dar poti face orice doresti intre timp, oricum nu controlez pe nimeni.

Unii aleg sa imi rsfoiasca doar cateva pagini si apoi sa isi dea cu parerea despre intregul meu continut. Altii aleg sa imi rupa paginile, sperand ca odata cu ele imi vor lua si amintirile legate de ei si ca vor rupe orice legatura dintre noi. Altii aleg sa imi mazgaleasca paginile ori sa scrie ei altceva peste ele, caci se pare ca nu ma ridic la inaltimea asteptarilor lor ori poate chiar nu le sunt pe plac. Altii aleg sa imi scrie cateva pagini, sa citeasca altele, sa rupa altele, sa ma inchida, sa plece si sa revina doar pentru a lua totul de la capat. Cei mai multi se uita la copertile mele scorojite si pleaca. Iar eu raman mereu pe raftul meu, intr-o asteptare muta a ceva ce intarzie intotdeauna sa apara si apare intotdeauna mai frumos decat este in realitate.

Poti scrie emotii induiosatoare care sa nu miste pe nimeni asa cum poti scrie absurditati banale care sa impresioneze pe toata lumea. Poti citi mii de carti fara sa inveti nimic sau poti sti totul fara a sti sa citesti. Poti spune „adio” de o mie de ori si sa te intorci de o mie si una ori sau poti spune „mi-e dor de tine” fara a face cel mai mic pas catre o intalnire. Poti muri in plina strada fara sa te priveasca nimeni sau te poti ascunde in cel mai intunecat loc si sa atragi toate privirile. Poti scrie sute de randuri fara sa spui nimic sau poti face un simplu gest care sa spuna totul. Poti fi oricine fara a fi cineva anume sau poti fi un nimeni celebru. Poti fi o carte fara sa ai un autor sau poti citi carti crezand ca le cunosti autorii. Toate sunt optiuni care pot cantari cat totul sau nimic...

Te-ai obisnuit cu povestile care au final fericit, dar nu ai invatat inca sa o scrii pe a ta. Printul pe care il asteptai calare pe un cal alb s-a vazut respins pentru ca a indraznit sa apara fara armura stralucitoare, mergand pe jos. Cenusareasa careia sperai sa ii inapoiezi pantoful s-a simtit jignita afland ca pantoful acela fusese incercat de toate fetele din tinut, fie ca li s-a potrivit sau nu. Castelul pe care sperai sa il dobandesti de la ai tai s-a dovedit un pic mai putin stralucitor si impozant, dezamagindu-te. Lumea pe care iti doreai sa o cuceresti a fost un pic cam reticenta in fata planurilor tale marete si s-a grabit sa iti taie aripile cu care visai. Ziua in care planurile ti se vor fi implinit cam intarzie sa apara si se amana de la un an la altul, pana cand descoperi ca ramai fara ani...

Poate ca sufletul traieste pentru totdeauna, dar corpul nu. Iar inima mea cedeaza. Cum ar putea avea o carte inima, te intrebi? Poate ca ar trebui sa o intrebi pe a ta... si daca imi vei spune ca exista alternative, nu te gandi la transplanturi, operatii, resuscitare... oricine merita a doua sansa, dar nu si a doua ultima sansa, cu atat mai putin a treia, a patra si tot asa, caci s-ar putea sa se sfarseasca zilele inaintea sanselor. Iar pentru a primi o sansa, trebuie sa o doresti. Sa nu crezi nimic, caci nu exista adevar universal. Cartile spun adevarul prin fictiune, insa minciunile spun adevarul doar prin regrete si rani mai mult sau mai putin adanci. Si cand vei termina cu totul, iti vei dori sa fi stiut ce stii atunci de la inceput si povestea ta ar fi fost cu totul altfel. Insa paginile scrise, mazgalite si rupte nu se pot curata si intoarce. Orice poveste se sfarseste, iar noi, cartile, avem paginile numarate...

Cartile bune sunt greu de gasit. Cartile mediocre sunt obisnuite. Cartile proaste sunt si mai des intalnite. Dar cu adevarat exceptionale sunt acele carti pe care le gasesti si nu le mai pierzi vreodata. Ele sunt tot ce ti-ai dorit vreodata si in paginile lor sta fericirea ta. Insa aici nu este cazul, dupa cum prea bine observi... trebuia sa fie, am crezut si am sperat ca va fi, poate chiar a si fost; dar s-a pierdut. S-a pierdut in asteptarea muta si in firele de praf asternute. S-a pierdut in curiozitatea puerila si placerea vinovata de a citi. S-a pierdut odata cu misterul dintre pagini si inflacararea din priviri. S-a pierdut printre strainii care si-au dat cu parerea si prietenii care si-au dat mastile jos. S-a pierdut finalul fericit la care se asteptau toti si – odata cu el – s-a pierdut totul. Acum sunt doar o carte veche aruncata in ploaie...