Nimic

De ceva timp e intuneric si nu se intrezaresc sanse sa ai parte de lumina. Te-ai retras in cele mai intunecate colturi si orice licarire te orbeste. Nu iti mai place nici macar sa vezi straini, pentru ca ai impresia ca te vor zdrobi sub pasii lor hotarati. Ei stiu mereu incotro se indreapta si daca nu esti atent, te tarasc cumva dupa ei, intr-o invalmaseala inexplicabila care te lasa adesea confuz. Aici, jos, parca si speranta a ramas imobilizata, desi se spune ca ea moare ultima...

De fapt, speranta pe aici se gaseste in conserve. Niste cutii mari, ruginite, umflate, perforate ori chiar explodate cu un miros acru de ceva expirat din care se scurg tot felul de ganduri optimiste si sucuri clocite. Dupa ganduri, vin ideile si te cheama sa te joci cu ele. Insa ideile sunt ambalate in minciuni frumoase si manuite de cate un gandac priceput care promite in gura mare de toate, dar nu ofera decat iluzii. Dar tu nu ai cum sa stii ca sunt iluzii, caci el se ascunde in spatele unei masti care pare sincera.

Aici, jos, toti se aseamana. Si cum s-ar putea deosebi, in intunericul asta? Umbland printre gunoaie, zoaie, firimituri si resturi, toti sunt ca niste gandaci. Sigur, unii dintre ei muncesc ca furnicile, dar cu ce folos? Gandacii vin si fura tot de la cei care nu sunt atenti. Lor le place sa soarba toate laturile, sa care toate mizeriile, sa fure toata agoniseala, sa murdareasca totul, sa imbacseasca totul si sa strice totul, chiar daca nici macar nu au nevoie de ceva. Si daca li se permite, ii corup si pe ceilalti, aratandu-le viata din perspectiva lor si determinandu-i sa creada ca e cea mai buna cale. Caci ei, gandacii, au aripi si pot sa zboare, pe cand furnicile duc tot greul in spinare, cu pasii lor micuti si nu isi pot permite sa viseze la zbor, desi stiu ca pot ajunge si mai sus.

Gandacii ar face orice sa iti atraga atentia. Iti vor spune tot ce vrei sa auzi, vor parea dispusi sa te ajute si sa faca tot ce iti doresti sa faceti impreuna, iar cand vor fi siguri ca te-au acaparat, iti vor rupe capul si iti vor devora corpul, lasandu-te sa privesti oroarea. Te vor tari prin tarana si gunoaie, te vor mozoli cu toate zoaiele lor slinoase si te vor expune in mijlocul lumii, sa rada toti de tine si sa inteleaga ca tu ai fost agresorul, iar ei victimele. In zadar vei incerca sa ii contrazici ori sa te zbati – ei au dreptate, tu nu ai; ei sunt multi, tu esti numai unul.

Si nu sunt genul de daunatori pe care ii poti combate. La inceput, vor fugi de insecticide, miscari bruste, lumina ori confruntari. Apoi, vor incepe sa devina sfidatori, sa ignore si chiar sa rada de orice incercare. Iti vor spune ca nu ai cum sa ii combati pentru ca tu esti ciudatenia, nu ei. Si ar putea parea ca au dreptate, din moment ce ei sunt mai multi. Insa ei nu sunt mai multi, ci doar se aduna repede cand simt mirosul naivitatii si vulnerabilitatii. Isi umplu narile lor paroase cu el si tremura pana in varful antenelor la gandul ca vor avea ocazia sa isi vare ghearele intr-un nou trup. Aviditatea le este intrecuta doar de hidosenie, dar au grija sa le mascheze atent pe ambele cu intentii bune si zambete false, astfel incat sa para prietenosi.

Iar cand gandacii vor termina cu tine, te vei simti ca un nimic. Orice ai fi facut va parea minuscul in fata realizarilor cu care se lauda ei, orice calitate iti va fi anulata de defectele pe care ti le reproseaza ei, orice merit iti va fi sters de vina pe care ti-o vor atribui ei si orice fapta a ta va fi de o mie de ori mai rea decat orice fapta a lor, chiar daca ei sunt cei mai scarbosi si iritanti daunatori, iar tu nu ai facut nici jumatate din raul pe care l-au produs ei. Sa nu indraznesti sa ii atingi sau macar sa incerci sa le spui ceva, caci iti vor inchide gura inainte de a apuca sa rostesti primul cuvant si vor spune lumii intregi cum ai incercat sa ii persiflezi si sa profiti de ei, dar ei au fost mai inteligenti si te-au oprit la timp.

Daca te vei trezi ca te-au jucat pe degete, va fi prea tarziu, caci ei se vor fi infruptat cu gurile lor infecte din tot ce aveai mai bun, lasandu-te plin de rani si manjit de sange si saliva lor fetida, ca un avertisment pentru cei ce ar incerca sa se apropie de tine ori sa te salveze. Si putini sunt cei care reusesc sa vada dincolo de lipsuri si neajunsuri, chiar daca sunt doar in mintea ta.

Iti vei spune atunci ca totul a fost nimic, uitand ca din nimic se naste totul si uitand ca nu e vina ta daca ei aleg sa traiasca din mizerii in loc sa incerce sa isi construiasca fericirea la fel ca ceilalti, indiferent cat de greu ar fi. Ei sunt doar invidiosi si incearca sa le ia tuturor fericirea astfel ca ei sa fie singurii fericiti, fiindca nu reusesc sa isi satisfaca poftele si obsesiile in alte feluri. Si daca ai impresia ca esti mai mic decat ei si nu ai cum sa te feresti, te inseli. Nu trebuie sa ii vezi de la inaltime ca sa stii ca sunt gandaci. Si nu trebuie sa fii egoist ca sa stii ca esti mai bun decat ei. E de ajuns doar sa nu fii naiv si sa nu crezi ca tot ce zboara se mananca, iar cand vei ajunge sa ii cunosti mai bine, te vor scarbi atat de profund incat nu te vei mai putea apropia de ei. Asa ca ce alegi sa fii: gandac, furnica ori nimic?