joi, 9 mai 2013

Ireal

Se spune ca visele sunt o extensie a realitatii in subconstientul uman. Insa uneori legatura dintre vis si realitate nu este atat de evidenta pe cat ne-am dori. Si ne trezim ca nu stim ce am visat sau daca a fost vis ori realitate. Impartind realitatea si visele, fiecare ar avea o parte reala si una virtuala. Visele au o baza reala si o urmare virtuala: in vise poti face orice si totul se intampla pornind de la ce stii deja. Realitatea are o baza virtuala si o urmare reala: in realitate poti crede orice si totul se intampla pornind de la ce crezi deja.
Sunt frumoase visele care se apropie de realitatea semi-reala sau semi-virtuala, dupa cum vrei sa o privesti. Asta pentru ca par posibile. Dar atunci cand sunt imposibile, devin frustrant de inexplicabile. Si poti cauta oricat sa le afli sensul, insa nu mai vezi partile din tine in care se regasesc bazele acelor vise. Tu deja vezi partile din tine in care se regasesc urmarile acelor vise, cautand sa le implinesti cumva si considerand ca doar asta ti-ar aduce fericirea.
Iar cand visele tale au legatura cu o persoana care a facut parte din viata ta, se spune ca ele sunt simple versuri scrise de un poet candva indragostit care s-a plictisit de muzele lui si le-a despartit. Cupidon isi mai greseste si el tinta si nu de putine ori face ca doi orbi sa se vada pentru cateva clipe, dupa care sa devina din nou orbi. Persoana pe care o visezi sigur nu mai vede partile din tine in care inca se regaseste. Ai vrea sa i le arati din nou, dar iti pare prea tarziu. Toate au fost la timpul lor, iar timpul a trecut peste toate. Insa timpul a trecut manat de tine si de acea persoana. Niciodata nu e prea tarziu sau prea devreme – timpul nu are vointa, numai oamenii au, iar daca ei vor, poate fi prea tarziu sau prea devreme.
Cateodata e mult mai bine sa nu intrebi „de ce”. Si de ce ne indragostim atat de usor, chiar si atunci cand e gresit? De ce trebuie sa asteptam iubirea, cand stim bine ca e nevoie de un singur pas sa ne invingem temerile si sa iubim? De ce trebuie sa cautam persoanele perfecte, cand stim ca perfectiunea nu exista? De ce ne grabim sa spunem cuvinte mari cu sentimente mici? De ce ne agatam de oamenii care par accesibili, in loc sa ii cautam pe cei care merita? Ramanem mereu cu resturi de vise, resturi de sentimente, resturi de amintiri, resturi de oameni care s-au aflat candva in viata noastra, dar s-au temut sa ramana. Ce ar trebui sa facem cu toate aceste resturi? Si ce ar trebui sa facem cu cosmarurile care devin realitate? Nu stim niciodata cum ne trezim ca am visat si cum visam ca ne-am trezit... dar intotdeauna ne trezim si asta doare cel mai mult.
Timpul merge inainte, visele se spulbera, iar oamenii se pierd in neant. Inca un esec, inca un motiv in plus de a ne teme, inca un vis pe care l-am pierdut, inca o parte din suflet care a murit, inca o taietura adanca pe inima si inca o cutie cu amintiri in care sa ne inchidem. Ne murdarim cu atatea vise ce baltesc intr-o lume ireala, dar mizeria se scurge in realitatea noastra de zi cu zi. Ramanem tot mai murdari, tot mai reci, tot mai bolnavi, tot mai inspaimantati, asteptand un deznodamant fericit care refuza sa apara. Si cum ar putea sa vina, daca noi nu facem niciun pas catre el?
Nu iti trebuie inteligenta pentru a face diferenta intre vis si realitate, caci diferenta este evidenta. Nu trebuie sa furi pentru a transforma visele in realitate, caci atunci nu vor mai fi visele tale. Nu iti trebuie naivitate pentru a putea visa, caci visele sunt la indemana oricui le doreste. Nu trebuie sa minti pentru a putea iubi, caci ai putea trai un vis din care te vei trezi. Nu trebuie sa traiesti in vise pentru a putea afla fericirea, caci te-ai putea trezi oricand. Nu trebuie sa te feresti de oamenii care nu te merita, caci ei se vor feri oricum de sinceritatea ta. Nu trebuie sa te vinzi pentru a putea obtine ce iti doresti, caci meriti totul doar daca lupti. Nu trebuie sa astepti pentru a putea gasi ce cautai, caci asteptarea te retine din cautari. Nu iti trebuie confirmari pentru a sti ca esti un om minunat, caci altii s-ar putea sa te invidieze si sa incerce sa iti dovedeasca superioritatea lor. Nu iti trebuie regrete pentru a sti ca ai gresit, caci regretele au tendinta de a-ti acapara atentia mai mult decat greselile. Nu iti trebuie o realitate diferita pentru a-ti implini visele, caci s-ar putea ca perspectiva ta sa ramana aceeasi. Si nu trebuie sa visezi pentru a scapa din realitate, caci ceea ce crezi real se poate dovedi oricand ireal...

8 comentarii:

  1. Si eu sunt de parere ca orice vis nu se va indeplini de la sine, asteptand asa cum spui si tu, acel deznodamant fericit. El va veni doar daca facem pasi catre el, altfel poti astepta la nesfarsit. Ori oamenii inca mai cred in minuni?!

    Tot legat de vise, sunt oameni care daca au visat ceva urat, il considera un semn rau, iar mintea lor va sta toata ziua la asta in loc sa isi vada in continuare de viata. Gandindu-se mereu la asta, atentia lor va fi scazuta si asta le va genera probleme. Si vor spune ca visul e de vina... si nu ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca oamenii nu cred in minuni, dar au nevoie de ele pentru ca singuri nu sunt capabili sa lupte pentru ce isi doresc.

      Cat despre visele care ii perturba, este asa cum am zis: in vis se poate intampla orice pe baza a ceea ce stii, dar in realitate totul se intampla in functie de ce crezi.

      Multumesc pentru vizita si pentru comentariile pline de sens :)

      Ștergere
    2. Eu cred ca inca nu am inteles cum sta treaba cu minunile. Poate unii au nevoie de ele, dar poate altii nu au nevoie. Chiar nu stiu... ;))

      Cu placere, Tibi! :)

      Ștergere
    3. Minunile sunt, probabil, acele lucruri pe care aparent nu ti le poti explica.

      Ștergere
  2. Doamne, deci imi place enorm de mult ! :D
    Meriti toate FELICITARILE !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, ma bucur ca iti place atat de mult :)

      Ștergere
  3. ..cand visele tale au legatura cu o persoana care a facut parte din viata ta, se spune ca ele sunt simple versuri scrise de un poet candva indragostit care s-a plictisit de muzele lui si le-a despartit. ---> Cat de FRUMOS ai spus! <3 as pune-o drept stts' ..
    Intr-adevar, nu exista prea tarziu sau prea devreme - totul e in mintea oamenilor.

    Visele din timpul somnului sunt o alta poveste frumoasa, o adevarata si intreaga psihanaliza :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti folosi fraza, mie imi apartine doar contextul. Ma bucur ca esti de acord. :)

      Ștergere