sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Moartea Clovnului

„Draga Octombrie,

Unde ai disparut? Nu stiu cand a trecut anul asta... ieri, alaltaieri, saptamana trecuta, luna trecuta si tot asa, de vreo zece luni incoace... Timpul trece fara mila, stiu, dar tu, Octombrie, unde ai plecat? De ce m-ai lasat in urma? Ai promis ca ma vei lua tine in apusurile tale rozalii... dar promisiunile nu mai au nici o valoare.
Ma intreb de multe ori ce ii face pe oameni sa nu aiba sau sa nu isi exprime parerile. Presupun ca nu voi afla niciodata. Ma uit la ei si imi par toti atat de similari, banali, uniformi, amorfi... parca nu mai au personalitate, nu se mai diferentieaza, nu mai ies in evidenta. Dar se lupta in continuu sa fie in centrul atentiei. Si am incercat, chiar am incercat sa ii educ, sa ii ajut, sa le arat o cale... dar nu am reusit, draga Octombrie... au ignorat monologurile si au ras de ridiculizari pana cand s-au plictisit si au parasit circul. Nici nu stiu de ce au mai venit...
Se spune ca viata e o lunga calatorie la capatul careia ajungem cu totii, fie ca vrem, fie ca nu. Uneori e un drum drept si intins, dar ce bucurii iti poate aduce? Drumurile sinuoase sunt mai bune atat la coborare, cat si la urcare: te incetinesc in cadere, te fac sa apreciezi inaltimea la care ai ajuns si te ajuta sa observi peisajele. Unii se mai ratacesc, apoi cer ajutor. Dar cat de mult trebuie sa sacrificam pentru ai ajuta? Sa ucidem pentru a salva vieti? Sau sa ucidem pentru a demonstra ca avem dreptate? Sa ucidem pentru a supravietui? Sau sa ucidem pentru a face sfarsitul mai usor de suportat? Viata este drumul catre moarte? Sau moartea este salvarea de la viata?
Eu am ajuns la capat, draga Octombrie. Sa imi pastrezi un loc pe cerul tau insorit. Vreau sa pictam impreuna frunzele copacilor si hainele oamenilor, caci m-am saturat de masca vesela de pe fata mea. Sufletul meu tanjeste dupa tine, vrea sa zboare cu vantul printre frunze, sa urce pana la soare si sa se ascunda in ploaie. Vom scrie impreuna poezii melancolice de toamna si vom zambi oamenilor pentru ca ei sa iubeasca acest anotimp asa cum te iubesc eu pe tine. Asteapta-ma, vin!”

Cu greu au putut smulge oamenii hartia pe care erau scrise aceste randuri. Clovnul, desi rece si inert, o stransese in mana ca pe cel mai pretios lucru pe care il avea. Desi sangele ii patase machiajul, zambetul lui nu mai era doar pictat. Zambea atat de sincer si avea o privire atat de senina, incat s-ar fi zis ca era viu. Dar nu mai era...

22 de comentarii:

  1. Octombrie.. de ce Octombrie si nu orice alta luna ??:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce multe necuvinte se-ascund printre cuvinte si ce multe sensuri vibreaza printre randuri... Mi-a placut foarte mult!

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. .nu, nu e un clovn oarecare. e un suflet de om care zace in spatele machiajului, aparent optimist - e acel om care se agata pana in panzele albe de tot ce e mai pretios pentru sine, demintatea.
      .e acel clovn care nu se regaseste in aceasta lume - diferit de tine si diferit de mine.
      .oamenii nu au sau nu isi exprima parerile din frica de a nu fi ridiculizati - azi, conteaza foarte mult apartenenta la grup. societatea si ceilalti. Omul face orice pentru a iesi in evidenta, chiar daca acest lucru inseamna a fi la fel ca celalalt..
      .ai sa ajuti oameni care nu isi doresc " vindecarea " , iar efortul va fi in zadar .te vei simti neputincios si vei incerca sa intelegi ce e neregula la tine sau la celalalt - concluzia mea e ca, omul e si va fi ceea ce el doreste sa fie.

      Ștergere
    2. Pentru oameni, e un clovn oarecare, ascuns sub un machiaj vesel, menit sa ii distreze pe oameni. S-a agatat pana in ultima clipa de demnitate, dar asta nu l-a ajutat prea mult, nu?
      Da, omul va fi ceea ce isi doreste sa fie, chiar daca va fi la fel ca altii sau ciudat si neinteles.

      Ștergere
    3. .uneori lucrurile nu sunt ce par a fi -
      daca sti sa culegi si ultimul dram de fapta buna dintr-o intamplare iti va fi de folos pe parcurs. Si .ba da! Sa ai demnitate pana in ultimile clipe te ajuta.. e vorba de linistea ta. daca ajungi sa ratacesti printre oameni si sa uiti de propriile valori, e trist.
      Oamenii considera machiajul arma impotriva trairilor lor - si daca folosesti cuvantul clovn la propriu .e doar un simplu clovn - e un adevarat clovn atunci cand vocatia il numeste clovn.

      Ștergere
    4. Lucrurile mai mereu nu sunt ceea ce par a fi, dar asta nu inseamna ca exista o esenta buna in fiecare. Si nu cred ca demnitatea iti poate aduce liniste intr-o lume atat de imorala.
      Credeam ca era evident ca acel clovn avea vocatia, nu doar titlul.

      Ștergere
  4. .o fi lumea imorala - dar intrebarea e " ce s-a intamplat de a ajuns sa fie atat de imorala? "
    ba da, exista o esenta buna in fiecare dintre noi - cel putin, eu asa tind sa cred.
    imi pare rau pentru acel clovn - vad eu dincolo de cuvinte :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai ce sa se intample, oamenii au lasat-o sa devina astfel prin indiferenta, prin egoism, prin rautate si tot asa. Inca nu cred ca exista o esenta buna in fiecare lucru, ca la astea ma refeream, nu la oameni.

      Ștergere
  5. ..si daca nu crezi in ea, atunci cum poti cere ca ea sa existe ?? ? ..cum poti cere o lume mai buna daca nu crezi in ea ?? ? :)

    RăspundețiȘtergere