Ordinea Haosului

In anii 1960, matematicianul Edward Norton Lorenz a dezvoltat o teorie conform careia „un fenomen care pare a fi aleator, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic.” Aceasta teorie presupune ca orice sistem dinamic, oricat de complex si haotic ar parea, are o anumita ordine insesizabila a starilor prin care trece. Sistemele dinamice sunt dependente de anumite conditii, iar orice modificare a conditiilor initiale produce rezultate imprevizibile – asa-numitul „efectul fluturelui”.

Orice eveniment, conform determinismului, este cauzat de un lant de evenimente anterioare. Cu alte cuvinte, nimic nu este intamplator si totul are repercursiuni, dupa principiul actiunii si reactiunii. Acestei legi insa nu i se supune miscarea haotica a particulelor, numita si miscare browniana sau agitatie termica. Miscarea browniana este miscarea continua si complet dezordonata, dependenta de temperatura, a unor particule solide aflate in suspensie intr-un fluid. Miscarea browniana nu este determinata de cauze externe si nu inceteaza niciodata, dar se intensifica odata cu cresterea temperaturii. Asadar, nu este nici actiune, nici reactiune, dar are un factor determinant.

Teoria haosului are – evident – multiple aplicatii in diverse ramuri ale stiintei, de la matematica la metafizica. Insa in orice domeniu s-ar aplica, rezultatele sunt mereu aceleasi: in fiecare fenomen aparent haotic exista o anumita ordine logica. Aceasta este valabila chiar si in cazul oamenilor, care sunt cele mai imprevizibile fiinte. Sentimentele lor si chiar intregul lor comportament este intotdeauna determinat de impulsuri generate de factori determinanti, conform teoriei psihoanalizei, dezvoltata de neurologul austriac Sigmund Freud. Impulsurile pot fi latente, determinate de evenimente din trecut, sau spontane, determinate de evenimentele curente.

Oamenii au intotdeauna tendinta de a analiza mediul inconjurator si pe baza informatiilor adunate isi formeaza opinii, teorii, moduri de a gandi si comportamente in anumite situatii. Astfel, apare cunoasterea. Insotita de ratiune, cunoasterea ii face pe oameni constienti, iar pe masura ce ei acumuleaza informatii, pot analiza mai bine anumite situatii si pot prezice anumite tipare logice. Insa oamenii sunt si irationali si se tem de multe lucruri, de la banalele insecte sau locuri intunecate pana la complexul si misteriosul viitor.

Pe masura ce cunosc mai multe lucruri, oamenii au tot mai multe framantari. Regreta trecutul, sunt nemultumiti de prezent si isi fac griji pentru viitor. Intr-un fel, cunoasterea impiedica actiunea: cu cat oamenii stiu mai multe, cu atat se tem mai mult sa ia o decizie si sa actioneze. Se tem de riscuri, de complicatii, de imprevizibil. Nu suporta haosul, dar atunci cand nu au alta scuza, il folosesc ca pe un scut. Astfel, pentru a trece la fapte, oamenii au nevoie de iluzii. Trebuie sa creada ca actiunile lor vor avea un rezultat previzibil si pozitiv, dar tocmai pentru ca oamenii insisi sunt imprevizibili, rezultatele sunt complet diferite in functie de conditii si din logica, ratiune si cunoastere se naste haos. De aceea oamenii trec foarte usor de la extaz la agonie, de la bucurie la groaza, de la satisfactie la regret...

Un mit grecesc spune ca un satir batran, pe nume Silenus, a fost adus beat in fata regelui Midas de catre supusii acestuia. Stiind ca atunci cand sunt beti, satirii au darul profetiei, Midas l-a intrebat pe Silenus ce ar fi cel mai bine pentru oameni. Acesta i-ar fi raspuns: „de ce ma obligi tu sa iti spun aceste lucruri despre care ar fi de mii de ori mai bine sa fii ignorant? Cel mai bine traiesc oamenii care nu stiu ce este necazul; dar cel mai bine pentru oameni este de a nu se fi nascut vreodata, asta ar trebui sa fie prima lor optiune; iar urmatoarea, dupa aceasta, ar fi ca atunci cand s-au nascut, sa moara cat mai curand.” Apoi Midas l-ar fi returnat pe Silenus zeului Dionysos, primind in schimb darul de a transforma tot ce atingea in aur. Insa acest dar i-a adus mare necaz regelui lacom, caci intr-o zi, atingandu-si fiica, a transformat-o intr-o statuie de aur. Asadar, ignoranta insemna fericire, nu cunoasterea si nici bogatiile. Dar ignoranta presupune si haos.

Chiar si Universul este presupus a fi luat nastere din haos iar acum este ordonat in sisteme mai mult sau mai putin complexe, de la galaxii la nebuloase. Insa aceste sisteme ordonate contin aceleasi elemente care au transformat haosul in ordine, dar care acum transforma ordinea in haos: stelele. Atunci cand se sting, stelele distrug totul in jurul lor, transformandu-se prin implozie in gauri negre, singularitati dense care absorb energia si materia din jurul lor. Exista astrofizicieni precum Georges Henri Joseph Édouard Lemaître care sustin ca Universul este in expansiune, expansiune cauzata de o explozie masiva care ar fi avut loc in urma cu aproximativ 13.75 miliarde ani. Atunci, materia, aflata intr-un haos total, s-ar fi concentrat intr-o singularitate primordiala extrem de fierbinte si densa, avand o energie infinita. Nu se stie din ce cauza aceasta singularitate a degenerat intr-o explozie masiva, conform unei teorii a lui George Gamow, numita Teoria Marelui Bum de catre Fred Hoyle. Dar exista ipoteze conform careia aceasta explozie se poate repeta, datorita faptului ca rata de expansiune a Universului nu poate fi mai mare decat atractia dintre elementele lui componente, pentru ca in spatiu, fiecare corp astronomic exercita forte de atractie asupra altor corpuri. Astfel, la un moment dat Universul s-ar putea contracta, distrugand materia si reproducand haosul primordial.

Haosul aparent sau absolut reprezinta un spectacol. Liberul arbitru sau determinismul, logica sau absurdul, cunoasterea sau ignoranta, ratiunea sau instinctul – toate nasc haos sau ordine. Haosul nu se poate transforma decat in ordine, iar ordinea se transforma in haos, pentru ca asa cum haosul are elemente logice, ordinea are elemente aleatorii. Ratiunea are instinctul de a critica, logica respinge absurdul, cunoasterea detesta ignoranta, determinismul nu neaga liberul arbitru, instinctul este suprimat de ratiune, absurdul considera logica absurda, ignoranta pune intrebari cunoasterii, liberul arbitru nu poate determina totul; cunoasterea naste intrebari fara raspuns, raspunsurile poseda cunoastere si acest continuu haos-ordine/ordine-haos pare infinit, asemeni Universului. Asadar, care este ordinea haosului? Daca haosul a fost primul, din ce s-a nascut? Iar daca a fost ordinea, care haos a fost ordonat pentru ca ea sa ia nastere? Si daca Dumnezeu exista, el reprezinta haos sau ordine?