luni, 5 noiembrie 2012

Ordinea Haosului

In anii 1960, matematicianul Edward Norton Lorenz a dezvoltat o teorie conform careia „un fenomen care pare a fi aleator, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic.” Aceasta teorie presupune ca orice sistem dinamic, oricat de complex si haotic ar parea, are o anumita ordine insesizabila a starilor prin care trece. Sistemele dinamice sunt dependente de anumite conditii, iar orice modificare a conditiilor initiale produce rezultate imprevizibile – asa-numitul „efectul fluturelui”.
Orice eveniment, conform determinismului, este cauzat de un lant de evenimente anterioare. Cu alte cuvinte, nimic nu este intamplator si totul are repercursiuni, dupa principiul actiunii si reactiunii. Acestei legi insa nu i se supune miscarea haotica a particulelor, numita si miscare browniana sau agitatie termica. Miscarea browniana este miscarea continua si complet dezordonata, dependenta de temperatura, a unor particule solide aflate in suspensie intr-un fluid. Miscarea browniana nu este determinata de cauze externe si nu inceteaza niciodata, dar se intensifica odata cu cresterea temperaturii. Asadar, nu este nici actiune, nici reactiune, dar are un factor determinant.
Teoria haosului are – evident – multiple aplicatii in diverse ramuri ale stiintei, de la matematica la metafizica. Insa in orice domeniu s-ar aplica, rezultatele sunt mereu aceleasi: in fiecare fenomen aparent haotic exista o anumita ordine logica. Aceasta este valabila chiar si in cazul oamenilor, care sunt cele mai imprevizibile fiinte. Sentimentele lor si chiar intregul lor comportament este intotdeauna determinat de impulsuri generate de factori determinanti, conform teoriei psihoanalizei, dezvoltata de neurologul austriac Sigmund Freud. Impulsurile pot fi latente, determinate de evenimente din trecut, sau spontane, determinate de evenimentele curente.
Oamenii au intotdeauna tendinta de a analiza mediul inconjurator si pe baza informatiilor adunate isi formeaza opinii, teorii, moduri de a gandi si comportamente in anumite situatii. Astfel, apare cunoasterea. Insotita de ratiune, cunoasterea ii face pe oameni constienti, iar pe masura ce ei acumuleaza informatii, pot analiza mai bine anumite situatii si pot prezice anumite tipare logice. Insa oamenii sunt si irationali si se tem de multe lucruri, de la banalele insecte sau locuri intunecate pana la complexul si misteriosul viitor.
Pe masura ce cunosc mai multe lucruri, oamenii au tot mai multe framantari. Regreta trecutul, sunt nemultumiti de prezent si isi fac griji pentru viitor. Intr-un fel, cunoasterea impiedica actiunea: cu cat oamenii stiu mai multe, cu atat se tem mai mult sa ia o decizie si sa actioneze. Se tem de riscuri, de complicatii, de imprevizibil. Nu suporta haosul, dar atunci cand nu au alta scuza, il folosesc ca pe un scut. Astfel, pentru a trece la fapte, oamenii au nevoie de iluzii. Trebuie sa creada ca actiunile lor vor avea un rezultat previzibil si pozitiv, dar tocmai pentru ca oamenii insisi sunt imprevizibili, rezultatele sunt complet diferite in functie de conditii si din logica, ratiune si cunoastere se naste haos. De aceea oamenii trec foarte usor de la extaz la agonie, de la bucurie la groaza, de la satisfactie la regret...
Un mit grecesc spune ca un satir batran, pe nume Silenus, a fost adus beat in fata regelui Midas de catre supusii acestuia. Stiind ca atunci cand sunt beti, satirii au darul profetiei, Midas l-a intrebat pe Silenus ce ar fi cel mai bine pentru oameni. Acesta i-ar fi raspuns: „de ce ma obligi tu sa iti spun aceste lucruri despre care ar fi de mii de ori mai bine sa fii ignorant? Cel mai bine traiesc oamenii care nu stiu ce este necazul; dar cel mai bine pentru oameni este de a nu se fi nascut vreodata, asta ar trebui sa fie prima lor optiune; iar urmatoarea, dupa aceasta, ar fi ca atunci cand s-au nascut, sa moara cat mai curand.” Apoi Midas l-ar fi returnat pe Silenus zeului Dionysos, primind in schimb darul de a transforma tot ce atingea in aur. Insa acest dar i-a adus mare necaz regelui lacom, caci intr-o zi, atingandu-si fiica, a transformat-o intr-o statuie de aur. Asadar, ignoranta insemna fericire, nu cunoasterea si nici bogatiile. Dar ignoranta presupune si haos.
Chiar si Universul este presupus a fi luat nastere din haos iar acum este ordonat in sisteme mai mult sau mai putin complexe, de la galaxii la nebuloase. Insa aceste sisteme ordonate contin aceleasi elemente care au transformat haosul in ordine, dar care acum transforma ordinea in haos: stelele. Atunci cand se sting, stelele distrug totul in jurul lor, transformandu-se prin implozie in gauri negre, singularitati dense care absorb energia si materia din jurul lor. Exista astrofizicieni precum Georges Henri Joseph Édouard Lemaître care sustin ca Universul este in expansiune, expansiune cauzata de o explozie masiva care ar fi avut loc in urma cu aproximativ 13.75 miliarde ani. Atunci, materia, aflata intr-un haos total, s-ar fi concentrat intr-o singularitate primordiala extrem de fierbinte si densa, avand o energie infinita. Nu se stie din ce cauza aceasta singularitate a degenerat intr-o explozie masiva, conform unei teorii a lui George Gamow, numita Teoria Marelui Bum de catre Fred Hoyle. Dar exista ipoteze conform careia aceasta explozie se poate repeta, datorita faptului ca rata de expansiune a Universului nu poate fi mai mare decat atractia dintre elementele lui componente, pentru ca in spatiu, fiecare corp astronomic exercita forte de atractie asupra altor corpuri. Astfel, la un moment dat Universul s-ar putea contracta, distrugand materia si reproducand haosul primordial.
Haosul aparent sau absolut reprezinta un spectacol. Liberul arbitru sau determinismul, logica sau absurdul, cunoasterea sau ignoranta, ratiunea sau instinctul – toate nasc haos sau ordine. Haosul nu se poate transforma decat in ordine, iar ordinea se transforma in haos, pentru ca asa cum haosul are elemente logice, ordinea are elemente aleatorii. Ratiunea are instinctul de a critica, logica respinge absurdul, cunoasterea detesta ignoranta, determinismul nu neaga liberul arbitru, instinctul este suprimat de ratiune, absurdul considera logica absurda, ignoranta pune intrebari cunoasterii, liberul arbitru nu poate determina totul; cunoasterea naste intrebari fara raspuns, raspunsurile poseda cunoastere si acest continuu haos-ordine/ordine-haos pare infinit, asemeni Universului. Asadar, care este ordinea haosului? Daca haosul a fost primul, din ce s-a nascut? Iar daca a fost ordinea, care haos a fost ordonat pentru ca ea sa ia nastere? Si daca Dumnezeu exista, el reprezinta haos sau ordine?

40 de comentarii:

  1. este legea naturala a ordinii... Dumnezeu a adus ordinea din haos:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...intrebarea este înşelătoare pentru că pleacă de la presupunea că Dumnezeu ar fi venit de undeva şi atunci întrebarea este în mod eronat focalizată pe identificarea locului sau originii lui Dumnezeu. Răspunsul este că întrebarea pusă în acest fel nici nu are sens. Este ca şi cum ai întreba "Care este mirosul culorii albastre?" Albastrul nu face parte din categoria lucrurilor care au miros, aşa încât întrebarea nu are rost. În acelaşi fel, Dumnezeu nu face parte din categoria lucrurilor care sunt create sau născute ori cauzate de ceva. Dumnezeu nu este creat sau cauzat de nimic şi nimeni – El există pur şi simplu.

      Ștergere
    2. Bun, nu are sens intrebarea, nu a fost adus sau creat... atunci ce i-a dat lui dreptul de a crea si stapani creatia? Si de ce a permis creatiei sa se intoarca impotriva lui?

      Ștergere
    3. Tibi, se muta discutia spre teologie. Efectul fluturelui, de ex., mie imi sugereaza ca orice fapta, decizie, atitudine...genereaza niste consecinte care se rasfrang atat asupra noastra, cat si asupra celorlalti.

      Ștergere
    4. Asa se intampla de fiecare data cand este adus in discutie Dumnezeu...
      Ceea ce spui tu despre efectul fluturelui este adevarat, dar nu la scala larga. Daca eu iau o decizie, ma afecteaza in primul rand pe mine, apoi pe cei cu care am sau voi avea legaturi. Dar cam atat, pentru ca eu nu am o putere foarte mare de decizie. Intelegi?

      Ștergere
  2. De fapt, rezumand totul la o fraza, care e opinia ta referitoare la efectul fluturelui?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Opinia mea este ca efectul fluturelui este rezultatul liberului arbitru. El demonstreaza tuturor ca nimeni nu stie totul, nici macar Dumnezeu, pentru ca nici El nu prevazuse pacatele oamenilor si razvratirea ingerilor.

      Ștergere
    2. Cum ramane cu Dumnezeul omniprezent si omniscient?!

      Ștergere
    3. Pentru aceste opinii...puteam foarte frumos sa ardem pe rug candva. Nu ma intelege gresit, nu sunt o persoana religioasa, da' ceva trebuie sa fie mai presus de noi.

      Ștergere
    4. Da, stiu. Nu te inteleg gresit, dar sa te intreb altfel: chiar trebuie sa fie sau doar avem noi nevoie sa fie?

      Ștergere
    5. Nu cad in capcana, Tibi! :)

      Pentru ca avem nevoie...trebuie sa fie ceva!

      Ștergere
  3. Din punctul meu de vedere, noi singuri avem puterea de a crea si haos si ordine. Noi singuri putem interveni in orice situatie in care suntem pusi. Cine altcineva?!
    Destin?! Nu cred ca exista! Daca ar exista, asta ar insemna ca din momentul in care ne nastem suntem programati cu o viata deja ''scrisa'', iar asta mi se pare absurd. Cum sa ne hotarasca ''cineva'' viata?! Cu ce drept?! De exemplu, nu cred ca cineva care are o viata mai grea i-a fost scris undeva sa ii fie asa, el a facut sa ii fie asa. Suntem liberi sa alegem ceea ce facem, noi actionam, nu altcineva in locul nostru. Mi se pare cel mai logic!

    De obicei, fericirea ne face mai optimisti, iar tristetea pesimisti. Toate aceste stari le experimentam intreaga viata sub diferite forme si chiar daca ne dorim ca viata sa ne fie doar fericita nu prea avem cum sa o mentinem doar asa. Asadar, nu putem sa fim tot timpul doar fericiti sau doar tristi.

    Articolul tau ma trimite cu gandul si la existentialism. Intrebari am o mie..
    Cu ce scop am venit pe acest pamant?! De ce sa experimentam viata, daca intr-un final murim si nu ne mai sunt de folos cunostintele pe care le-am acumulat o viata intreaga?! Oare, noi oamenii nu am fost o greseala, o eroare atunci cand am fost creati?! Noi existam.. este evident, fiecare este constient de propriul corp, de propria minte, dar de cine am fost creati?! De o entitate superioara noua?! Si daca da, de ce?! Si daca nu, cum am luat fiinta?! iar intrebarile pot continua. S-a tot cercetat, s-au scris nenumarate teorii. Pana la urma nu putem fi siguri niciodata si astfel sunt cam sceptica. Multe imi sunt inca un mister si probabil asa vor ramane.
    Sper ca nu m-am abatut prea tare de la subiect..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu te-ai abatut de la subiect, e un comentariu foarte bun!
      Si eu cred ca oamenii sunt cei care au puterea de decizie, in rest exista liberul arbitru care are rolul de a mentine un echilibru aparent. De aceea, in Univers nimic nu se pierde, totul se transforma.
      Daca exista sau nu o entitate superioara intr-un plan transcedental, nimeni nu poate sti cu siguranta. Cert este ca evita sa isi dezvaluie prezenta sau identitatea. Insa oamenii, oricat de liberi ar fi, au nevoie de senzatia de siguranta pe care le-o ofera autoritatea entitatii divine si posibilitatea pedepselor eterne.
      Dar libertatea oamenilor este cea mai mare iluzie a lumii moderne. Oamenii sunt liberi doar atat cat nu incalca libertatile altora si doar atat cat le permite sau cere societatea. In rest, exista atat drepturi, cat si obligatii care trebuie respectate, dispozitii si ordine, sanctiuni si pedepse etc.
      Este posibil ca noi, oamenii, sa fim o eroare, un produs rezidual al evolutiei Universului. Dar trebuie sa te gandesti ca un spatiu atat de vast nu putea fi lipsit de viata, iar viata devine inteligenta prin faptul ca se adapteaza in continuu mediului inconjurator, mediu care - la randul lui - se supune transformarilor universale. Insa nu putem fi siguri de nimic. A crede ca stim totul este doar o aroganta, o indrazneala taxata de fiecare data cand un nou mister este elucidat si tot ce stiam pana atunci in domeniu devine redundant.

      Ștergere
    2. Si oare cum se explica faptul ca indiferent de eforturile noastre, de alegeri, decizii, actiuni...lucrurile pur si simplu se intampla cum vor ele?!

      Klaauuu, intotdeauna hotaraste cineva pt noi asa cum noi hotaram pt altii. Ce te face sa crezi ca nu e cineva care hotaraste pt toti?!

      Ștergere
    3. Pentru ca noi suntem intr-un anumit fel. Pana cand ne schimbam, asa merge totul.

      Ștergere
    4. @Laura

      Cum adica lucrurile se intampla asa cum vor ele?! Nu exista asa ceva! Lucrurile se intampla, pentru ca asa ne-am dorit noi sa se intample! Eu nu hotarasc pentru nimeni si nici nu doresc ca cineva sa hotarasca in locul meu. Cum sa permit asa ceva?! Asta clar este o ineptie! Stiu sa imi port si singura de grija!


      Ce ma face sa cred ca nu exista cineva care hotaraste pentru toti?! Exista cumva dovezi clare referitoare la existenta unei entitati divine?! Tu ai vreo dovada?! Si chiar daca au mai fost dovezi, nu le consider plauzibile! In momentul in care voi avea dovezi, iar existenta lui imi va fi de folos, probabil imi voi schimba conceptiile despre viata, dar pana atunci raman fidela logicii mele. Gandesc si stiu astfel cum sa actionez si nu am nevoie de un stapan (in cazul acesta, de un Dumnezeu). Eu raman eu!

      Ștergere
    5. Sa stii ca Laura are, intr-un fel, dreptate. Cand suntem mici, parintii decid pentru noi. Pentru parinti si pentru noi cand devenim majori decid politicienii, iar politicienii sunt sprijiniti de majoritatea care ii voteaza. Asadar, libertatea este doar un miraj sau in cel mai bun caz, limitata.

      Ștergere
    6. Klaauuuu, nu am vrut sa te superi. Ma bucur ca iti esti propria stapana si ca lucrurile se intampla cum vrei tu. Eiii bine, in lumea mea, exista si situatii in care lucrurile se desfasoara independent de vointa, placerea sau actiunile mele. O simpla alegere de-a ta ii poate afecta pe altii fara sa ai habar, asa cum o decizie a celui de langa tine te poate afecta.

      Nu am dovada palpabila a existentei lui Dumnezeu. Nimeni n-o are. Nimeni nu poate sa-i explice existenta materiala. De-aia se numeste credinta si nu stiinta. In plus, de ce te enervezi chiar atat de tare? Ti-a pus vreun inger pistolul la cap si te-a obligat sa crezi in Dumnezeu?!

      Ștergere
    7. ''Eu raman eu''! :)) Tot ce vezi si ce nu vezi se schimba, se transforma, se modifica sub incidenta unor factori. Nimeni nu e ferit de acest fenomen...nici macar tu!

      Ștergere
    8. Tu nu ramai tu. La inceput, esti materie anorganica transformata in materie organica. Evoluand, treci prin foarte multe stadii pana ce, intr-un moment, devii una dintre celulele care dau nastere embrionului uman. Te dezvolti, te nasti, cresti, traiesti si mori. Esti descompus din nou in materie anorganica si totul o ia de la capat. Asa ca tu nu esti numai tu, esti tot ce au fost elementele tale constituente pana sa se adune in corpul tau.

      Ștergere
    9. Ok! Sorry pt ineptiile mele! O sa le pastrez pt mine de-acum inainte.

      Ștergere
    10. Nu sunt ineptii, eu ti-am prezentat partea materiala a vietii. Sa spunem ca Dumnezeu si constiinta noastra constituie partea imateriala. Dar tot ramane intrebarea: de unde vine aceasta parte?

      Ștergere
  4. Dumnezeu este ordinea care a creat haosul zic eu :)
    De ce nu ai scris postarea asta acum vreo 6 luni cand studiam teoria haosului la fizica? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si pe Dumnezeu cine l-a creat?
      Pai... tu nu iti mai amintesti ce ai studiat acum 6 luni?

      Ștergere
  5. Si eu aveam o perioada in care voiam sa scriu despre subiectul asta, dar voiam sa ma axez mai mult pe efectul de fluture.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. abia mai am timp sa scriu alte chestii...

      Ștergere
    2. Da, timpul este intotdeauna o problema...

      Ștergere
    3. si nu mai am nici inspiratie. ma chinui mult sa termin un articol. si cand ma gandesc ca acum ceva timp aveam o gramada de postari salvate in drafturi ce asteptau sa fie publicate.

      Ștergere
    4. Cred ca e ceva in aer, la fel patesc si eu :)) cu exceptia ca eu nu am ciorne care asteapta sa fie terminate.

      Ștergere