Bizar

(continuare de aici)

Nu am bagat de seama cand ai intrat. Dar de ce ai privirea aceea atat de speriata? Inteleg, tu vezi un tablou care te ingrozeste. Eu vad doar scene fara sens, fara explicatie. Tu ai o problema. Eu m-am obisnuit, sunt deja relaxat. Tu vezi totul in ansamblu. Insa eu vad detaliile care antreneaza mintea. Uita ce ai vazut. Desfa totul, sparge tabloul si priveste cioburile. Nici o grija, nu te vei taia, nu e nimic personal, nu e nici o legatura, nu e nici macar un chip cunoscut.

Ai uitat sa inchizi usa iar acum cosmarul tau iese din incapere. Fusese intemnitat mult timp aici pana sa prinda ocazia sa scape. Realizezi ca acum te va bantui in fiecare noapte, nu? Aceste imagini iti vor fi mai aproape decat pleoapele cand vei inchide ochii si mai puternice decat lumina soarelui cand ii vei deschide. Ti-am zis sa uiti totul, insa tu nu ai vrut sa renunti. Nu ai putut.

Ma gandeam sa incendiez totul. Imi place sa ma joc cu focul pentru ca arde. Totul arde. Iar atunci cand simt arsurile, simt durerea si incerc sa o savurez pe deplin. Ma face sa simt ca inca nu sunt doar o carcasa goala parasita de esenta. Mintea mea are inca multe intrebari de pus si multe raspunsuri de dat. Dar nu tie, in nici un caz! Degeaba ma vei intreba ce inseamna tot ce ai vazut si de ce te bantuie acest cosmar. In zadar iti vei pierde nopti de somn si zile de munca incercand sa dezlegi enigma. Piesele nu se vor potrivi niciodata pentru ca tu abordezi totul mult prea personal. E in firea ta sa faci asta.

Ma vei intreba atunci pentru ce traiesti. Ei bine, farmecul vietii este sa te lasi in voia valurilor, chiar daca ele te izbesc de tarm. Iar daca esuezi, nu-i nimic. Cu totii ne nastem oameni, dar devenim cele mai teribile animale si sfarsim adesea prin a ne sfasia intre noi. Nu, nu te ingrijora, nu am de gand sa fac asta si nu sunt eu autorul cosmarului tau. Eu as putea muri intr-una din zile fara sa insemne ceva. Daca ai muri tu, insa, asta ar schimba totul. Si apoi, e mult mai amuzant sa te lupti pentru viata ta, sa incerci sa iti urmaresti visele chiar daca noaptea nu poti dormi din cauza cosmarurilor.

Vei observa ca repet obsesiv cuvantul „cosmar”. Dar nu este deloc un cosmar. Dintr-un cosmar te poti trezi, dar de ce te temi nu poti fugi la nesfarsit. Iar ceea ce ai vazut nu poate fi sters, uitat sau infrumusetat. Nu exista cale de intoarcere. Odata ce ai intrat, trebuie sa ramai pana la capat, altfel vei cadea prada disperarii. Si nimeni nu s-a intors intreg odata ce i-a cunoscut ghearele ascutite. Iar cel mai grav este ca nici macar disperarea nu iti va oferi raspunsuri ori solutii.

Te-ai manjit cu sange si iti provoaca sila. Mirosul te sufoca. Aburul iti incetoseaza vederea. Zgomotul te asurzeste. Frica iti paralizeaza corpul. Mintea ta incepe sa piarda contactul cu realitatea. Fiecare actor, fiecare rol, fiecare piesa de decor, fiecare detaliu infiorator au patruns adanc in venele tale, in creierul tau si in mintea ta. Efectul lor stupefiant iti da halucinatii, dar nu mai poti constientiza asta. E prea tarziu. Acum deja te-a captivat spectacolul bizar si nu se stie cand sau daca se va mai deschide usa...