Recviem

Mi-am vandut paharul pentru o sticla

Si imi pare ca ma vand prea ieftin si fara frica.

M-am avantat in adevar dincolo de limite

Si mi-am pierdut timpul si prietenii printre regrete.

Mi-a plans sticla taine de demult

Si mi-a umplut sufletul de tumult,

Mi-a dat dorurile si lacrimile ei

Si m-a lasat sa le judec cu temei.

Orice mi-ai spune acum e in zadar,

Cuvintele se pierd intr-un ecou amar

Si vantul bate in usa sa o sparga,

Ma cheama cu el in lumea larga.

Orice ai face acum nu are rost,

Faptele si vorbele au toate un cost

Si eu nu mai am ce pierde,

Nici macar durerea care ma arde.

Nu vreau sa imi spui ce am pierdut,

Caci momentul asta mereu l-am temut;

Am aflat ca viata nu se masoara in cuvinte,

Chiar daca ele sunt dintre cele mai sfinte.

Nu vreau sa imi spui ce ma asteapta,

Stiu ca nu exista nicio cale dreapta,

Nu exista un drum intins catre scop

Si obstacolele nu se rezolva cu un hop.

Timpul nu mai are rabdare cu mine,

Peste ieri se rastoarna repede un maine

Si daca mai stau prea mult astazi

Am sa ratacesc in intunericul de pe strazi.

E greu sa ma mai intorc acum,

De data asta e mai mult decat un drum.

Degeaba mai versi lacrimi si rugaciuni,

Pentru mine nu exista minuni.

Sa nu te intristeze lipsa mea,

Va fi mai usor cand va trece vremea;

Si de ma vei cauta vreodata,

Ma vei gasi in aceeasi lume abandonata.

In clipa asta nimic nu mai conteaza,

Nici macar timpul nu stie ce urmeaza,

Dar stiu ca n-o sa ne revedem,

Asa ca iti las in urma acest recviem.