Filmul Ţigării

Într-o noapte mă priveai cu dezinteres

Şi mi-ai spus că am intrat în regres.

Aburii de vin fiert şi fumul de ţigară

Încercau să îşi forţeze drumul prin fereastră, afară.

Mi-ai spus să rămân sănătos şi să nu te aştept

Căci vei zbura din braţele mele spre un alt piept.

Îţi prindeam din zbor cuvintele

Şi încercam să le descifrez sensurile,

Dar ele se dovedeau mult prea multe

Pentru mintea mea plină de gânduri mărunte,

Aşa că îmi imaginam că ascult o casetă veche

Şi lăsam sunetul să îmi alunece pe lângă ureche.

Mi-ai spus că noi nu aveam sens şi era prea târziu,

Că în nicio carte nu vom găsi cuvintele care în inimă se scriu

Şi că nici măcar eu nu mai eram ceea ce cauţi,

Că îţi doreşti şi prinţul broscoi, şi peştişorul de aur,

Şi poate că a fost iubire şi sigur a fost ceva bun,

Dar orice a fost cândva, nu mai era de mult...

Într-o noapte stelele dansau pe cer

Şi parfumul tău se simţea în aer.

Am privit atunci adânc în ochii tăi

Şi am găsit acelaşi suflet în noi doi,

Dar între timp el s-a mutat într-o stea

Şi parfumul tău a mai rămas doar pe cămaşa mea.

Obişnuiam să îţi ascult inima

Rezonând la unison cu vocea ta,

Şi rămâneam captivat de poveştile lor

Prins într-un vis intens, dar incolor.

Adormeam  apoi în poala ta zâmbind

Iar tu mă priveai cu ochii tăi sclipind.

Dar m-am trezit, de atunci, din vis

Şi tot de atunci mi-am şi promis

Că nu voi mai bea niciodată vin fiert

Şi nu voi mai fuma ţigări pe sfert

Căutând în compania unor simple vicii

False plăceri, vânzătoare de iluzii.

Mi-am amintit apoi că eu nici nu fumam,

Ci doar stăteam în prag şi te priveam,

Ascultând cum printre două fumuri

Îmi spuneai poveşti uitate ale nimănui.

Dar nici tu nu erai mai mult decât acele plăsmuiri,

Nu existati, erai un simplu actor din filmul ţigării.