Dincolo de Cuvinte

Dincolo de cuvinte cade ploaia gandurilor mute. Cate un fulger de amintire arunca un tunet de regret peste o umbra de trecut. Un vant turbat al schimbarii se agata de tot in calea lui, dar nu reuseste sa ia cu el nimic. Si totul tremura si e un frig infiorator de despartire si moarte. Intre pustiu si aglomeratie se invart lupii singuratici ai nebuniei, care musca furibunzi pe oricine le iese in cale. In zadar regreta apoi amarnic faptele lor josnice si necugetate, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte bune nu pot repara unul gresit. Dincolo de cuvinte cade ploaia sentimentelor grele.

Dincolo de vise se asterne realitatea cruda. Cate un ciob de iluzie zgarie o urma de zambet intr-o coaja de stea cazatoare. O mocirla lipicioasa a trezirii se lipeste de tot ce o atinge, dar nu reuseste sa aminteasca niciodata adevarul. Si totul zace si e o caldura sufocanta de deceptie si exagerare. Intre uscat si apa se tarasc crocodilii infometati ai lacomiei, care inghit cu nesat tot ce intalnesc. In zadar regreta apoi naivitatea lor nesabuita, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte frumoase nu pot repara unul care dezvaluie iluzia. Dincolo de cuvinte cade ploaia lacrimilor amare.

Dincolo de zambete plutesc norii tristetii ascunse. Cate un rapitor regret vaneaza o picatura de bucurie dintr-o raza de fericire. Un cocor al noutatii agita disperat aripile in aer, dar nu reuseste sa atraga atentia nimanui. Si totul pluteste si e un iz insuportabil de statornicie si esec. Intre nori si cer senin zboara vulturii voraci ai naivitatii, care se infrupta cu disperare din oricare sarlatanie le pica in gheare. In zadar regreta apoi orbirea lor irationala, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte de incurajare nu pot repara unul care a adus esecul. Dincolo de cuvinte cade ploaia lectiilor dure.

Dincolo de oameni se intinde infinitul sufletelor lor. Cate o frantura de privire arunca o umbra de indoiala peste o coperta de impresie. O pereche de ochi ai analizei studiaza atent tot ce intalnesc, dar nu reusesc sa desluseasca mare lucru. Si totul e incetosat si e o bezna orbitoare de discriminare si vanitate. Intre ochi si suflet se alearga duhul ratiunii si flacara simtirii, care distrug cu neglijenta tot ce intalnesc. In zadar regreta apoi rigiditatea sau prostia lor exagerata, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte dulci nu pot repara unul amar. Dincolo de cuvinte suntem cu totii oameni...