Intrebare

Intr-o clipa de fericire sau tristete apare un suflet pe lume. Impins cu sau fara voia lui spre luminita de la capatul tunelului, este imbratisat in forma lui trupeasca de catre necunoscut. Poate rece, poate calda, poate uda sau poate uscata... nimeni si nimic nu poate sti cum ii pare lumea la inceput de drum.

Timpul trece si sufletul incepe sa creasca odata cu vasul de carne si oase in care a fost plamadit. Cateodata trupul creste inaintea sufletului, cateodata sufletul este constrans de un trup mult prea mic sau macinat de boli pentru el si cateodata ambele refuza sa se dezvolte, ca si cum resping lumea din jurul lor. Poate cresc intr-o familie iubitoare si plina de atentie fata de ele sau poate cresc intr-un pustiu, in mijlocul oamenilor, dar in lipsa iubirii sau atentiei. Si totusi, cresc.

Apoi sufletul incepe sa inteleaga lumea din jurul lui. Realizeaza ca goana dupa vise se sfarseste acolo unde incepe realitatea si ca visele rareori devin realitate cand realitatea insasi pare un vis, frumos sau urat. Poate ca uneori nu are cu ce isi hrani trupul sau poate ca nu are cu ce se hrani pe sine... poate ca uneori hrana abunda si totusi nu ii este pofta... poate ca pur si simplu nimic nu e ceea ce pare si totul este altfel. Si totusi, intelege, in felul lui.

Cand in sfarsit are impresia ca a inteles cum functioneaza lucrurile, incepe adevarata viata pentru el. Griji, nevoi, probleme, suferinte... bucurii, fericire, iubire, prietenie... un amalgam bizar de sentimente, senzatii si ratiuni care ii rapesc orice clipa de ragaz ori reflectare. Poate alearga spre implinirea lui spirituala ori poate alearga spre implinirea fizica. Poate reuseste sa se afirme pe plan intelectual ori poate reuseste sa dobandeasca un statut social. In oricare dintre situatii, lucreaza.

Si sufletul lucreaza in continuu. Atat cat il tin puterile trupesti, trudeste pentru nevoile si placerile sale si ale celor dragi. Apoi ii ramane doar sa reflecteze asupra vietii sale si ale lucrurilor pe care le-a dobandit. Daca i se cere ajutorul, da sfaturile si povestile lui oricui le asculta. Dar cel mai mult ii place sa le asculte singur, gandindu-se la tot ce ar fi putut fi sau a fost. Si de acolo se naste unica intrebare: a trait? Sau doar a existat?