Dincolo de cuvinte cade ploaia gandurilor mute.
Cate un fulger de amintire arunca un tunet de regret peste o umbra de trecut. Un
vant turbat al schimbarii se agata de tot in calea lui, dar nu reuseste sa ia
cu el nimic. Si totul tremura si e un frig infiorator de despartire si moarte. Intre
pustiu si aglomeratie se invart lupii singuratici ai nebuniei, care musca
furibunzi pe oricine le iese in cale. In zadar regreta apoi amarnic faptele lor
josnice si necugetate, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte bune nu pot
repara unul gresit. Dincolo de cuvinte cade ploaia sentimentelor grele.
Dincolo de vise se asterne realitatea cruda. Cate
un ciob de iluzie zgarie o urma de zambet intr-o coaja de stea cazatoare. O mocirla
lipicioasa a trezirii se lipeste de tot ce o atinge, dar nu reuseste sa
aminteasca niciodata adevarul. Si totul zace si e o caldura sufocanta de deceptie
si exagerare. Intre uscat si apa se tarasc crocodilii infometati ai lacomiei,
care inghit cu nesat tot ce intalnesc. In zadar regreta apoi naivitatea lor
nesabuita, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte frumoase nu pot repara unul
care dezvaluie iluzia. Dincolo de cuvinte cade ploaia lacrimilor amare.
Dincolo de zambete plutesc norii tristetii
ascunse. Cate un rapitor regret vaneaza o picatura de bucurie dintr-o raza de
fericire. Un cocor al noutatii agita disperat aripile in aer, dar nu reuseste
sa atraga atentia nimanui. Si totul pluteste si e un iz insuportabil de statornicie
si esec. Intre nori si cer senin zboara vulturii voraci ai naivitatii, care se
infrupta cu disperare din oricare sarlatanie le pica in gheare. In zadar
regreta apoi orbirea lor irationala, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte de
incurajare nu pot repara unul care a adus esecul. Dincolo de cuvinte cade
ploaia lectiilor dure.
Dincolo de oameni se intinde infinitul
sufletelor lor. Cate o frantura de privire arunca o umbra de indoiala peste o coperta
de impresie. O pereche de ochi ai analizei studiaza atent tot ce intalnesc, dar
nu reusesc sa desluseasca mare lucru. Si totul e incetosat si e o bezna
orbitoare de discriminare si vanitate. Intre ochi si suflet se alearga duhul
ratiunii si flacara simtirii, care distrug cu neglijenta tot ce intalnesc. In zadar
regreta apoi rigiditatea sau prostia lor exagerata, caci e prea tarziu si o mie
de cuvinte dulci nu pot repara unul amar. Dincolo de cuvinte suntem cu totii
oameni...
Un text grav, intens, și sensibil. Un text ce-ți lasă uși deschise pentru multe întrebări. Dincolo de cuvinte, dincolo de aparențe nu ajunge oricine.
RăspundețiȘtergereSi o opinie pe masura, daca imi permiti. Ai dreptate, dincolo de cuvinte nu ajunge oricine. Insa asta e doar o parte din intreg :)
Ștergereeu cred că este în firea lucrurilor să fie aşa: dincolo de cuvinte sunt oamenii, ai spus şi tu, este şi sloganul clubului nostru. cei care au harul dăltuirii lor, al încrustării întru rămânere, ştiu prea bine că un cuvânt are ceva din lespedea care îngenunchează sau eliberează... uneori ele te deschid spre lume, dar câţi te văd cu adevărat? de cele mai multe ori prea puţin.
RăspundețiȘtergeremulţumesc, tibi, pentru că te citesc.
Da... dupa cum spune si Robert, putini ajung dincolo de aparente. Si eu va multumesc pentru ca ma cititi! :)
Ștergere