Ultima Sansa

Pentru fiecare persoana iubita, exista cel putin o persoana care seamana izbitor cu ea. Dar nu este ea. Iubirea este oarba si te face sa vezi persoana iubita in fiecare strain de pe strada, chiar daca stii ca acea persoana se afla, de fapt, la celalalt capat al lumii. Iubirea nu tine cont de logica, astfel incat nu iti poti spune ca s-a sfarsit atunci cand acea persoana pleaca; cu atat mai putin cand nu mai simte la fel, asta desi te intrebi uneori daca a simtit vreodata.

Si poate ca a simtit. Poate ca a fost o vreme cand persoana iubita nu ar fi plecat de langa tine; cand s-ar fi ingrijorat pentru tine; cand i-ar fi pasat enorm de tine; cand ar fi facut orice sa iti fie tie bine. Dar tie nu iti pasa atunci. Tu iubeai acea persoana si pentru tine nu conta ce face, spune, simte ori gandeste ea, pentru ca stiai ca iubirea nu este egoista si nu ai dreptul sa ceri, ci doar sa oferi. Ori poate pur si simplu nu iti pasa pentru ca oricum esti o fire egoista, care face doar ce vrea.

Poate ca a fost o vreme cand acea persoana ar fi strabatut intreaga lume, de la un capat la altul, pentru a ajunge la tine. Insa tu nu ai asteptat-o. Te-ai fi ales cu o surpriza frumoasa, care s-ar fi sfarsit la fel de brusc cum incepuse, caci planurile tale nu includeau o vizita neasteptata. Ori poate pur si simplu te-ai fi plictisit repede si nu ti-ar mai fi placut sa iti petreci timpul cu acea persoana pentru ca oricum esti o fire copilaroasa, care nu are rabdare cu nimeni si nimic si vrea totul imediat ori niciodata.

Poate ca a fost o vreme cand acea persoana chiar te-a iubit; cu toate calitatile si defectele tale. Insa tu nu ai simtit asta. Pentru tine conta doar ca tu aveai probleme si nu te intelegea, caci asta vedeai tu. Si oricat ar fi incercat sa te ajute, oricat ar fi vrut sa te faca sa intelegi, pentru tine nu a insemnat nimic. Tu stiai doar ca iubesti mai mult si simteai doar durerea unei iubiri neimpartasite. Ori poate pur si simplu nu voiai sa intelegi pentru ca esti o fire recalcitranta, si le stii pe toate mai bine decat oricine.

Poate ca a fost o vreme cand acea persoana ar fi facut orice pentru tine, indiferent care ar fi fost pretul. Insa tu nu ai acceptat. Tu voiai sa demonstrezi ca poti face totul cu propriile capacitati si te ambitionai sa demonstrezi ca poti invata din greseli, chiar daca repetai cu insistenta aceleasi greseli, de fiecare data. Ori poate pur si simplu nu puteai sa accepti ajutor pentru ca esti o fire orgolioasa, care vrea sa se afirme singura.

Poate ca a fost o vreme cand persoana iubita era universul tau, iar tu erai centrul universului ei. Insa tu ai ales ca universul tau sa nu coincida cu universul ei si astfel lumile voastre s-au separat iremediabil. Stiai ca oamenii sunt diferiti si asemanatori in acelasi timp, dar aveai nevoie sa iti confirmi independenta. Ori poate pur si simplu esti doar un copil speriat care mai are multe de invatat pana isi va gasi locul lui in lume.

Ca oricare copil, ti-ai fi dorit o poveste somptuoasa asemeni celor pe care le citesti in carti si le vezi in filme. Insa ai luat lumea ta, o poveste in sine, si ai vrut sa o imbini cu acele povesti intr-o realitate perfecta, o poveste mare care sa se incheie cu un final fericit. Dar marile povesti stau in lucruri nestiute si nebanuite si tocmai acesta este farmecul lor. Marile povesti nu includ realitatea pe care o doresti, ci iluzia care te face sa nu iti mai doresti realitatea. Iar cand ii cazi prada acestei iluzii, povestea nu iti mai apartine si nu mai controlezi tu firul evenimentelor. Ajungi sa te intrebi unde ai gresit, ce nu a functionat, ce s-a intamplat de fapt, dar este deja prea tarziu. Povestea ta se sfarseste si tot ce poti face este sa ceri o ultima sansa de a scrie un alt final. Si de fiecare data este ultima sansa... pana cand nu o mai primesti.