Descoperiri

Oamenii simt nevoia de a impartasi cu ceilalti lucrurile importante din viata lor, chiar daca altora le par ridicole ori absurde. Unii spun ca este un semn de apreciere, insemnand ca persoanele carora le povestesc acele lucruri sunt importante pentru ei; altii spun ca este egoism, insemnand ca ei oricum povestesc acele lucruri pentru ca vor sa fie in centrul atentiei; cei mai multi se obisnuiesc si ajung sa nici nu mai asculte acele povesti. Si poate ca nu degeaba se spune ca „a construi ceva avand la baza oameni este ca si cum ai construi cu o fundatie din nisip”.

Poti constata intr-o zi ca, spre deosebire de oameni, cainii au altfel de relatii intre ei. Relatiile oamenilor sunt complicate, bazate pe rationamente si sentimente, emotii si  legaturi, pozitii sociale si asemanari, dar si diferente. Relatiile cainilor sunt simple, bazate pe instincte si simple nevoi de baza fiziologice – nutritie, adapost, reproducere.

Oamenii ajung deseori sa deteste figurile autoritare, indiferent ca sunt parinti, profesori, sefi, forte de ordine, politicieni ori chiar divinitati. Cainii, in schimb, isi respecta si isi iubesc stapanii, chiar daca acestia din urma ii maltrateaza, subnutresc ori ii abandoneaza. Oamenii sunt constienti de alternative – pentru ei exista alte familii, alte scoli, alte locuri de munca, alte tari ori alte religii si implicit lucrurile pot arata si altfel. Cainii nu au acest avantaj, ei stiu doar ca fiinta aceea mai mare decat ei care a avut grija de ei de la inceput este singura care poate avea grija de ei si astfel, i se supun si o asteapta, loiali, oricat de mult i-ar lua sa se intoarca la ei.

Se pot spune multe despre prietenia dintre oameni ori cea dintre oameni si caini, insa cainii nu sunt prieteni buni cu alti caini. In majoritatea situatiilor, intrusii sunt anihilati, pentru ca patrund abuziv pe teritoriul altora. Oamenii, in schimb, isi pun spatiul intim la dispozitia oricui doreste sa ii cunoasca si sa isi petreaca timpul alaturi de ei. Si in timp  ce pentru caini este suficient mirosul ca sa realizeze daca vizitatorul este un intrus ori un cunoscut, oamenilor nu le ajung vieti intregi pentru a-i cunoaste pe cei care ii viziteaza.

Cainii nu au preferinte in materie de familie. Legaturile dintre mascul si femela nu dureaza mai mult decat copulatia in sine, dupa care femela este lasata sa nasca si sa aiba grija de progenituri pana cand acestea devin capabile sa se descurce singure. In cazul oamenilor, poate dura o viata intreaga sa isi gaseasca partenerul potrivit, iar atunci cand in sfarsit se intampla, exista sansa ca ei sa nu fie cei potriviti pentru persoana respectiva si ea sa isi doreasca altceva. Iar copiii raman alaturi de parinti chiar si dupa ce sunt suficient de mari pentru a se descurca singuri, in majoritatea familiilor.

Evident, toate acestea sunt lucruri cunoscute de toata lumea, iar in momentul in care le povestesti cuiva, vei fi felicitat pentru ca „ai (re)descoperit apa calda”. Toti oamenii stiu exact aceleasi lucruri despre viata pe care le stii si tu, insa nu le atribuie mare importanta pana cand realizeaza ca ele chiar sunt adevarate. Si este destul de dificil sa constati ca exemplele precedente sunt adevarate atunci cand le traiesti, pentru ca multi nu se straduiesc sa isi analizeze viata si sa faca astfel de comparatii.

De exemplu, poti pleca intr-o dimineata insorita si calduroasa de primavara in oras. Peste cateva ore, totul se acopera cu zapada pe jumatate topita de caldura de pana atunci si cernuta in cei mai mari fulgi posibili. In loc sa te intrebi cum a fost posibil un astfel de eveniment, te grabesti sa iti anunti prietenii de pe Facebook ca „pleci pe vreme insorita si calduroasa si te intorci odata cu iarna in mijlocul primaverii". Apoi descoperi ca nu esti singura persoana care a avut ideea sa ii anunte pe toti si te amuzi citind parerile altora despre furtuna spontana care frustreaza pe toata lumea.

De altfel, oamenii aleg foarte des sa isi impartaseasca mai degraba nefericirea decat fericirea. Cand esti fericit, nu simti atat de mult nevoia sa impartasesti asta si altora; esti pur si simplu prea ocupat sa fii fericit, exceptand poate cazul in care iubesti pe cineva si simti nevoia sa stie toata lumea asta. Atunci cand oamenii afla despre nefericirea ta, iti vor spune in cel mai bun caz ca „vor veni si vremuri mai bune”, altfel te vor sfatui sa depasesti momentul asa cum face toata lumea, pentru ca nu va plange nimeni pentru tine.

Iar cand oamenii afla despre fericirea ta, in cel mai bun caz te vor felicita, altfel ii vei plictisi cu inca o poveste siropoasa despre realizari sau iubire care este neinteresanta pentru ei fiindca „oricare om are povestea lui si nu se pot asemana toate”. Poate ca este mai usor sa te sprijine atunci cand nu esti fericit, fiindca atunci ai nevoie de ajutor, desi asta ar presupune un minim de interes si implicare din partea lor fie si numai pentru a-ti sugera sa faci o activitate care sa te ajute sa depasesti problema. Cand esti fericit, insa, este fericirea ta si a celor care ti-au provocat-o, astfel incat interventia altor este dificila ori chiar inutila. Este dificil sa ajuti oamenii prin vorbe, la fel cum este si sa exprimi bucuria pentru cineva care deja se bucura, iar emoticoanele nu ajuta prea mult in niciuna dintre situatii.

Pentru unii, viata devine mai putin inspaimantatoare atunci cand descopera ca povestile lor seamana cu ale altora. Pentru altii, devine frustrant cand lumea incepe sa semene cu ei si aleg sa se diferentieze si mai mult. Cei mai multi poate ca nici macar nu concep astfel de lucruri, dar se lovesc de ele la un moment dat. Nu poti fugi la infinit de probleme. Oricat ai fugi, ajungi sa fugi in sinea ta si nu in lume, iar sinea ta nu este destul de mare incat sa iti permita sa eviti tot ce nu iti convine. Asa ca toata lumea redescopera apa calda, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu. Dar aceasta apa calda se transforma pentru cei mai multi intr-un dus cat se poate de rece...