De-ai Fi

De-ai fi ploaie sa cazi din cer, calda si grabita,

Te-as lasa sa imi saruti pielea, te-as imbratisa,

Te-as strange la pieptul meu de te-ai simti zdrobita

Iar din picaturi si firimituri te-as aduna

Sa te cladesc din nou, frumoasa, intr-o clipita,

Dar chipul tau ma tem ca nu l-as mai infatisa...

De-ai fi o nimfa, cu diabolica-ti privire

Te-as lasa sa ma vrajesti, sa te urmez oriunde,

Si te-as iubi ca un nebun, sa ma imbat de-atata fericire,

Si am creste iubirea noastra cu bucurii marunte,

Am alerga pe langa timp, catre nemurire

Iar din urma nimeni si nimic ne-ar mai ajunge.

De-ai fi inger sa cobori din cer, bun si rabdator,

Sa imi soptesti cuvinte dulci si vorbe amare,

Te-as asculta zile-ntregi si timpul ar trece-n zbor,

Ti-as sorbi de pe buze litere, fiecare,

Ti-as bea cu sete soaptele fierbinti, nerabdator,

Dar ma tem ca tu ai buze dulci, otravitoare...

De-ai fi langa mine, as lasa tot sa te sarut,

Te-as mangaia si imbratisa in orice clipa,

Si din toate florile ti-as face un asternut

Sa te privesc dormind, sa te sarut adormita,

Iar diminetile sa iti servesc micul dejun

Si apoi sa te sarut ca tu sa pleci grabita.

De-ai fi pasare sa zbori pe cer, in libertate,

Te-as lasa sa ma porti pe aripile vantului,

Sa vedem Soarele, Luna si stelele toate,

Sa zburam peste nori la marginile cerului,

Sa privim inainte catre eternitate,

Dar ma tem ca sufletul tau nu e la locul lui...

De-ai fi iubita mea, sa ma cunosti, cum te privesc,

Ai intelege ca de fapt nu ma tem de tine,

Si nu te-ai supara, caci sunt naiv, stiu ca gresesc

Iar tu ai sti ca n-am incredere nici in mine

Si ma tem ca daca am sa ajung sa te iubesc

Voi sfarsi ca-n fiecare data, in ruine...