Structuri

Oamenii se nasc neputinciosi. Niste fiinte micute, fragile si vulnerabile care au nevoie de toata atentia, grija si iubirea celor din jur. Apoi cresc, se dezvolta si sunt educati pentru a profita cat mai bine de sansele pe care le au in viata si pentru a deveni oameni cat mai buni, cetateni cat responsabili, parinti cat mai exemplari si in general, se asteapta de la ei sa fie la superlativ in sensul pozitiv. Desigur, nu sunt multi cei care reusesc sa se ridice la inaltimea asteptarilor...

Exista nenumarate tipare si modele in societate, iar optiunile sunt la fel de vaste pentru cei care doresc sa le urmeze. Insa chiar daca oamenii se aseamana, caracterul lor este unic. Fiecare om este diferit, dar cu totii par la fel. Fiecare are vise, idealuri, pasiuni si caracteristici care il diferentiaza, dar cu totii au scoli comune, locuri de munca colective, locuinte similare, aceleasi rase, etnii, nationalitati, religii ori statute etc. Iar societatile in care traiesc oamenii au reglementari si prevederi care trebuie respectate de catre membrii acestora, pentru ca fiecare societate are traditia si cultura ei.

Nu sunt multi cei carora le pasa despre realizarile lor in viata sau in societate. Unii pot trai fara sa se poata lauda ca vor lasa ceva in urma, in vreme ce altii au mustrari de constiinta pentru oricare esec, oricat de mic si neinsemnat ar fi. Poate parea exagerat, dar exista intotdeauna lucruri care ii nemultumesc pe oameni legate de propria persoana. Iar unii fac adevarate pasiuni din a colecta esecuri, nemultumiri si regrete pe care sa si le indese intr-un bagaj imens, chinuindu-se apoi din rasputeri sa il traga in spate si plangandu-se in mod constant ca este prea greu si ca nu le permite sa ajunga acolo unde si-ar dori.

Dincolo de constiinta, exista intotdeauna conflictul dintre ratiune si simtire. Ratiunea este cea care ii indeamna pe oameni sa faca lucrurile asa cum ar trebui, simtirea este cea care ii indeamna sa ignore tot si sa o urmeze orbeste. Ca si in cazul constiintei, este un simplu conflict intre ceea ce sunt oamenii si ceea ce ar putea fi, ceea ce fac si ceea ce ar putea face, ceea ce isi doresc si ceea ce ar trebui sa isi doreasca... pentru ca ceea ce isi doresc oamenii nu este intotdeauna si ceea ce le trebuie. Realitatea difera adeseori de visele oamenilor, iar felul in care isi imagineaza ei situatiile si viata in general poate fi cel putin exagerat uneori.

Regretele, nemultumirile si esecurile pot fi considerate reactii la actiunile oamenilor, la fel cum restul simturilor reactioneaza la stimulii specificii: lumina, miros, gust, temperatura, textura etc. Asta ar insemna ca insasi constiinta (ori ratiunea) nu este nimic altceva decat un simplu receptor care reactioneaza la stimuli. Asa s-ar explica, poate, de ce sunt unii mai sensibili si aduna mai multe regrete si nemultumiri, iar altii parca trec pur si simplu prea usor peste diverse situatii.

Dar daca totul ar fi compus din actiuni si reactii, se poate presupune ca omul nu are suflet, ci este doar o simpla structura genetica, un animal mult mai evoluat care nu are nimic divin ori transcedental in el. Aceasta ipoteza ar anula concepte fundamentale ale artelor, religiilor, filosofiei si altor astfel de discipline, dar si unicitatea oamenilor, pentru ca structurile genetice seamana in proportii foarte mari la indivizii aceleiasi specii. Toate disciplinele in care activeaza oamenii ar deveni simple produse ale evolutiei lor, iar talentul, harul si inclinatiile pentru arte ori meserii ar deveni simple aptitudini dezvoltate de catre oameni.

Fiecare om ar trebui sa fie cel mai apropiat lucru de perfectiune pe care il cunoaste, sa isi atinga potentialul maxim si chiar sa il depaseasca, sa fie cel mai bun in toate privintele si totodata, indeajuns de modest incat sa nu faca un caz din toate acestea. Daca acestea ar fi produse ale evolutiei ori ale ratiunii si sufletului, conteaza mai putin. Excelenta si cultura nu tin cont de aspectele individuale, oricine poate fi cel mai bun de pe strada sa daca isi doreste suficient de mult. Iar spiritul de competitie este inradacinat adanc in natura umana, astfel incat sa ii determine pe oameni sa isi depaseasca conditia. Dar care este conditia lor? Sunt oamenii simple structuri genetice? Ori ceva mai mult?