luni, 11 februarie 2013

Scrisoare Catre Prietenii Mei

Salutare, dragi prieteni! Ce mai faceti? V-a fost dor de mine? Ei bine, mie mi-a fost dor de voi! A trecut ceva timp de cand nu am mai avut ocazia sa va scriu, asa ca mi-am facut putin timp si pentru voi, asa cum va faceti si voi mereu. Sper ca nu e prea tarziu si nu va va deranja ca va scriu abia acum, stiti si voi cum e cand aveti tot felul de lucruri importante de facut si uitati de ceilalti. Doar faceti asta destul de des, nu-i asa?
Ei bine, trebuie sa va anunt ca m-am intrebat destul de des unde ati disparut. In fond, stiu ca nu am fost cel mai bun prieten pe care si l-ar dori cineva, dar toata lumea merita macar o sansa, nu? Eu am sperat sa merit macar sa aflu de ce ati ales sa va indepartati, dar se pare ca era prea mult din partea mea sa va cer asa ceva...
M-am bucurat de fiecare data sa constat ca atunci cand aveam cea mai mare nevoie de voi, voi erati exact acolo unde m-as fi asteptat sa fiti: nicaieri. A fost minunat sa va ajut pe fiecare, dar si mai minunat a fost sa vad ca voi nu vreti sa ma ajutati, ca poate nu aveati timp, chef ori resurse. Desigur, cine m-a pus sa cred ca as putea primi ajutor din partea cuiva? Atunci cand ajuti nu trebuie sa astepti ceva inapoi, chiar daca se spune ca „prietenii la nevoie se cunosc”.
A fost la fel de frumos sa va ascult de fiecare data cand imi povesteati diverse intamplari din vietile voastre, cu bune si rele. Dar parca si mai frumos a fost sa vad ca eu va plictisesc cu viata mea monotona ori prea trista si prea pesimista pentru optimismul vostru. Imi pare rau ca am indraznit sa va perturb starile voastre „zen”, stiu ca nu se cade. In fond, pe cine ar interesa viata mea plictisitoare?
Trebuie sa va multumesc si pentru momentele minunate pe care le-am petrecut impreuna! Cum as putea uita fiecare invitatie pe care ati refuzat-o atat de politicos, din diverse motive?! Si cum as putea uita ca ati avut mereu ceva mai important de facut decat sa imi acordati mie cateva minute din timpul vostru pretios, facandu-ma sa ma simt atat de special pentru voi?! De asemenea, nu as putea uita nici macar cum ati ales de fiecare data alti oameni in vietile voastre, desi ma asigurati de fiecare data ca eu sunt cel mai bun, cel mai important si cel mai... ei bine, stiti voi restul, nu-i asa?
Apreciez curiozitatea si interesul vostru pentru mine, in fiecare zi gasesc aceeasi casuta postala electronica goala si acelasi ecran de intampinare al telefonului fara niciun mesaj ori apel. Este absolut superb sa am oameni atat de apropiati de mine, nici nu stiu cum sa va mai arat aprecierea si bucuria! Sunt foarte incantat de faptul ca nu insistati si nu imi incalcati spatiul privat. E bine ca de fiecare data cand am probleme insistati ca totul va fi bine si ca sunt eu prea pesimist, dar atunci cand dau semne de bucurie va intereseaza sa aflati totul. Doar asa imi dau seama cat de mult contez pentru voi si cat de mult vreti sa ma ajutati!
Sper ca nu v-am retinut prea mult cu aceste randuri, nu voiam sa va simtiti neglijati cumva si sa credeti ca am uitat de voi. Ma bucur foarte mult la gandul ca nici macar nu le veti citi, este inca un efort demn de aprecieri facut de voi si merita toata lauda! In final, as vrea sa va multumesc pentru ca imi sunteti atat de buni prieteni si atat de apropiati! Sunteti cei mai buni prieteni pe care si i-ar putea dori cineva.

Cu stima,
Prietenul vostru...

18 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Dap, este exact genul de adevar pe care nu multi au curajul sa il recunoasca...

      Ștergere
  2. Sincer,exact ceea ce ai scris tu mi s.a intamplat zilele trecute.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh..si mie dar se pare ca uneori ai nevoie de acei "prieteni" mai mult ca oricand insa ajungi sa te descurci tot singur.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii cum se spune... "un sut in dos e un pas inainte" :) ajungi sa te descurci tot singur si oarecum inveti sa te bazezi intai pe tine, asta nu e rau. Dar e rau ca oameni fiind, depindem de ceilalti oameni... nu putem fi toti pustnici...

      Ștergere
  4. Imi pari dureros de ironic, dar poate e doar o aparenta..

    RăspundețiȘtergere
  5. Si de multe ori inchidem ochii atunci cand prietenii nu ne ajuta la nevoie, desi au fost ajutati de fiecare data cand au au cerut ajutorul..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu neaparat, nu ajutam pentru a fi ajutati. Dar este trist ca tot noi "suntem rai" daca reprosam ceva ori intrerupem legatura.

      Ștergere
    2. Da, nu trebuie sa asteptam ajutorul nimanui si bine ar fi sa ne descurcam singuri, dar se poate intampla ca la un moment dat chiar sa ai nevoie, ceri ajutor, dar se pare ca atunci toti uita ca au fost si ei ajutati si atunci, in astfel de situatii, noi inchidem ochii si facem asta poate pentru ca nu dorim conflicte, suntem prea buni si da, daca indraznim sa le reprosam suntem vazuti ca fiind rai..

      Ștergere
  6. buna tibi,frumos blog ai,succes in continuare si pt anul acesta 2013

    RăspundețiȘtergere