Ploua

Ma uit pe geam si imi amintesc de tine. Inca o noapte in care nu am dormit. Nu din cauza ta, stii ca eu nu dorm de obicei. Nimic anormal, totul e obisnuit. Nu cred ca ti-as mai spune ceva, oricum.

Ai plecat mereu, cand ai vrut, si m-ai lasat doar cu vina si visele mele. Apoi te-ai intors ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ai avut pretentia sa ma iubesti dupa ce mi-ai reprosat atatea lucruri. Ai avut pretentia sa fim prieteni cand noi ne-am facut cel mai mult rau reciproc. Ai avut pretentia sa ne prefacem cand noi nu cunosteam altceva decat adevarul. Iar eu am avut pretentia sa ma asculti, nu doar sa ma auzi... sa ma intelegi, nu doar sa intelegi... si sa fii tu asa cum esti. Poate ti-am cerut prea mult. Poate ai vrut prea mult de la mine. Poate intre noi au fost prea multe...

Insa acum s-a terminat. Eram blocati intre noi, intre eu si tu. Acum ai libertate... Probabil ca vei afla candva ceea ce iti doresti cu adevarat. Si probabil ca vom uita totul ca si cand nici nu ar fi fost. Ai plecat de ceva timp din viata mea si nu stiu ce te-a facut sa speri ca te poti intoarce. Nu stiu de ce ai crezut ca vei mai gasi aceleasi usi deschise dupa ce tu le-ai inchis. Povestea dintre noi s-a incheiat. Punct.

Si de la capat. Ma uit pe geam si visez la alta poveste, alte personaje, alt eu, un nou inceput. Ploua...