Final Deschis

O poveste de iubire clasica vorbeste intotdeauna despre un el, o ea si fericirea pe care o descopera impreuna. Dar detaliile... ooo, detaliile! Ele difera atat de mult, incat nici macar povestile nu mai sunt doar povesti. Si iubirea... ah, iubirea! Ea se poate transforma atat de usor in orice altceva, incat te poti intreba serios daca, in fond, a fost chiar iubire sau doar ai avut impresia ca este. Si ideea este ca, de obicei, raspunsul este unul dintre acele lucruri pe care toata lumea le stie, dar nimeni nu vrea sa le auda.

Pe de o parte, iubirea incepe brusc si se termina brusc. Pe de alta, poate incepe si mai lent si se poate sfarsi brusc. Si, desigur, poate incepe brusc si poate rezista, in ciuda tuturor impedimentelor. Unii numesc aceste situatii „sanse”, „noroc” sau „ghinion”, „persoana potrivita” sau „ceasul rau” si tot asa. Nici gand ca ar fi vina ta daca te indragostesti (sau crezi ca te indragostesti) de cine nu trebuie. Nici gand ca ar fi vina cui iti face rau daca se intampla cumva sa te raneasca prin ceva ce pare atat de evident pentru tine si pentru altii, dar lipsit de insemnatate pentru persoana care comite o astfel de fapta. Si, de ce nu, nici gand sa spui ca nu ai iubit si nu a fost relatie, chiar daca a durat doua zile si ati renuntat din cauza celui mai stupid motiv posibil, fara cea mai mica investigatie sau macar o perioada de test. Asta probabil pentru ca iubirea nu se testeaza. Dar relatiile?

Atunci cand iubirea incepe, totul este frumos. Fluturasi, floricele, norisori pufosi, soare sau ploaie calda de vara, parca plutesti intr-o lume feerica in care tot ce conteaza este persoana pe care o iubesti si cata fericire iti aduce. Sau daca nu traiesti chiar in lumea viselor, macar iti spui ca singuratatea a luat sfarsit si de acum imparti totul cu persoana draga. Apare acel atasament reciproc si simti ca ai pe cine sa te bazezi, iar persoana aceea se poate baza pe tine. Cel putin asa ar trebui sa se intample. Numai ca... oamenii nu prea fac mereu doar ceea ce trebuie, nu? Si te trezesti cu buza umflata, la figurat (poate chiar si la propriu), cu ochii in soare, in aceeasi mizerie si singuratate in care te aflai pana sa inceapa nebunia. Ce s-a intamplat?

Pai... probabil te-ai bazat pe cine nu trebuia. Nu conta ca nu cunosteai acea persoana destul de bine incat sa te increzi in ea, conta doar ca iti aduce un strop de fericire, asa ca era perfectiunea intruchipata. Ce conta ca trecusera doar cateva zile/saptamani/luni de cand va cunosteati? Iubirea era puternica si trebuia sa reziste. Si rezistase destul de mult, poate cateva zile, poate cativa ani... pana cand a aparut alta iubire la orizont. Si cum nu vin prea multe odata, cineva trebuia sa ramana pe dinafara, nu? Daca ai fost tu, ghinionul tau. Daca a fost persoana care te iubea, de ce sa te stresezi? Conteaza ce simte acea persoana? Nu, conteaza numai ce simti tu! Doar nu va fi o persoana egoista care sa iti ceara sa te gandesti (si) la ea.

Probabil ca ai iubit o idee de persoana, nu persoana in sine. Sau ai iubit doar ca sa iubesti, pentru ca iubirea e un sentiment frumos care iti ofera multe. Ti se parea ca persoana iubita te respecta si te pretuieste si dintr-odata, orice activitate devine mai importanta decat tine, fie ca este vorba de „cinci minute in plus de somn” care se lungesc pana la cinci ore tocmai atunci cand trebuia sa va intalniti, fie ca este „treaba aceea importanta” care se escaladeaza la nivelul unei intalniri cu persoana aceea draguta cunoscuta recent si care prezinta atat interes, cat si „potential”. Ca de ce ar sta cineva numai cu persoana iubita? Daca iubesti o persoana, poti iubi si alta, nu? Si daca aceea e mai buna, prima devine redundanta, asa ca numai a doua merita atentie. Asta daca nu cumva a doua este doar una de pe o lista mai lunga in care apar si alte optiuni. Atunci e mai complicat. Sau de ce nu, mai simplu, fiecare cu utilitatea proprie. Iubirea este nesfarsita, asa ca se poate imparti intre oricate persoane este nevoie. Si daca persoana iubita ti-a inselat asteptarile, ce sa faci?

Sa iti plangi de mila un timp, pana gasesti, mai repede sau mai tarziu, pe cineva care sa ti le insele din nou. Nu ca ar fi vina ta ca nu incerci sa si cunosti persoanele respective, pentru ca tu le cunosti si le iubesti. Nu te-ai astepta vreodata sa te tradeze. Sau poti sa te tranformi in Discordia insasi si sa te razbuni pe toate persoanele pe care le cunosti ulterior, ca doar toate sunt la fel nu? Si o merita din plin! Nu cumva sa te gandesti ca poate singura constanta din ecuatie este propria ta persoana, nu ai cum sa fii tu mereu la fel, numai alte persoane pot avea aceleasi defecte si tu ai un ghinion extraordinar in a le cunoaste pe toate. Dar nu oricum, ci intr-un mod viclean, pacalindu-te la inceput si apoi devenind niste monstruozitati cu chip uman care te supun unori chinuri inimaginabile. Asta pe cand tu le iubeai atat de sincer!

Si daca iubirea s-a terminat... la naiba cu ea si cu persoana pe care ai iubit-o! La ce ti-ar mai trebui asa ceva? Mai bine sa te plangi tuturor ca ai suferit mult din dragoste, iubirea aia sincera si veritabila pe care ai simtit-o pentru persoana care ti-a sfasiat inima intr-un mod atat de crud! Si poate ca ai dreptate. Poate chiar a fost un monstru. Dar la ce te mai ajuta sa plangi? Cui ii pasa? Probabil celor care te-au iubit si au suferit pentru tine in vreme ce tu te bucurai de iubirea ta si fericirea pe care ti-o aducea. Acelor persoane poate chiar le pare rau, pentru ca numai ele pot sti cum este sa iubesti fara sa simti acelasi lucru din partea persoanei iubite. Ce conteaza ca va potriveati, ati fi fost un cuplu frumos si nu te-ar fi ranit vreodata? Nu, nu iti poti permite sa strici prietenia dintre voi, nu poti sti ce s-ar intampla intr-o relatie cu respectivele persoane. In schimb, este absolut sigur si frumos sa te arunci intr-o relatie cu prima persoana necunoscuta care iti atrage atentia. Si apoi, ghici pe umarul cui vei plange cand totul se termina urat!?

Da, prieteniile astea... nu se pot transforma in mai mult. De ce sa te gandesti ca daca doua persoane se inteleg atat de bine, ar rezista mult impreuna? Mai bine sa te gandesti ca nu poti darui prea multa sinceritate persoanei iubite... ca na, ce sa faca ea cu sinceritatea ta? Mai bine daruiesti altceva, cam tot ce ai, unei persoane straine. Si ce daca isi bate joc de tot si toate, inclusiv de trupul si sufletul tau? O iubesti! Nu iti poti imagina ca poate fi si altfel. Si daca poate... de ce poate fi si altfel? Inseamna ca acolo e interes si nu iubire. Nici una dintre „jumatati” nu se poate intelege bine cu cealalta pentru ca una este mai buna, alta nu prea. Si cea mai buna merita sa i se ofere totul, chiar daca, la randul ei, nu ofera prea multe. Dar are pretentii. Si de ce sa nu i se ofere totul? Ca doar iubirea presupune sa dai totul fara sa ceri nimic. Si daca ti se cere ceva, asta e, oferi, ca tu stii ca iubesti si vrei sa arati tuturor ca asa si este. Si ce daca ei nu te cred? Pot fi toti impotriva ta si a iubirii tale, ca tu stii ca ai dreptate si iubesti si ai gasit persoana perfecta pentru tine.

Probabil ca multe dintre povestile de iubire se scriu altfel decat aici, in randurile acestea. Si poate ca nu sunt toate lungi sau scurte, fericite sau triste, frumoase sau urate. Poate ca exista si povesti perfecte. Poate ca oamenii au nevoie de astfel de povesti pentru ca, mai apoi, sa le aprecieze pe cele perfecte. Dar... exista oare ceva cu adevarat perfect? Sau exista doar oameni care stiu sa se multumeasca cu ceea ce au si sa imbunatateasca lucrurile atat cat sa nu simta ca exista si probleme? Ce conteaza, poti cauta oricand o alta poveste. Sau le poti refuza pe toate, ca oricum nu exista poveste perfecta. E greu sa te multumesti cu ce ai. Probabil ca cele mai bune povesti sunt cele pe care le scrii cu mana ta. Probabil ca nici nu se termina atat de usor, de brusc sau chiar deloc. Finalul nu este mereu tragic sau fericit. Poate exista si un final deschis, dar numai atunci cand si sufletul este deschis. Un suflet inchis nu poate scrie prea mult pana cand isi atinge limitele. Dar permite oare iubirea un final deschis?