Drogurile Ucid

Unii oameni se hranesc cu sufletele altora, pe care le devora cu tenacitate si talent. Le fura visele si transforma in praf, le preiau idealurile si le transforma in creatie proprie si se folosesc de acele persoane prin orice mijloace in orice scop benefic lor. Dar unii oameni isi ucid sufletul cu sau fara vointa, inconstient sau intentionat. Aceia sunt cei care se hranesc cu iluziile proprii sau ale celorlalti. Sunt dependenti la fel ca narcoticii de stupefiante. Doar ca drogurile lor sunt iluziile.

O doza de iluzii ii poate ajuta sa viseze mai departe la un viitor mai bun. Sa spere la o viata mai buna. Sa se gandeasca la o persoana mai buna. Sa aiba idei mai bune... O simpla doza este de ajuns sa ii scoata din letargie si sa ii puna in miscare. Sa le curme temporar suferintele si durerile si sa le ofere un strop de fericire efemera. Sa le aduca o perdea de noutate peste ceea ce parea monoton si inevitabil.

Dependentii de iluzii nu sunt orice fel de narcotici, tocmai pentru ca drogurile lor sunt atat de diferite si speciale in acelasi timp. Unii nici nu stiu ca sunt dependenti, altii stiu, dar se plang ca nu sunt vinovati iar restul... restul stiu, dar nu au ce face. Ca orice dependenti, au nevoie de singurele lucruri care ii fac fericiti. Si totusi, ei stiu ca orice dependenta este nociva. Iar drogurile chiar ucid.

Iluziile de care au unii oameni atat de multa nevoie sunt droguri extrem de periculoase pentru ca ele ucid sufletul. De fiecare data cand farmecul unei iluzii dispare, odata cu el dispare si o bucatica din sufletul celui dezamagit. Fie ca stie de la bun inceput ca se avanta intr-o iluzie, fie ca afla abia cand toti au terminat de aplaudat si au plecat deja acasa, dezamagitul nu poate decat sa isi planga greseala si sa isi blesteme soarta pentru ca l-ar fi pus in acea situatie.

Atunci, vina si regretul musca din sufletul lui, lasandu-l indurerat pentru o vreme, pana cand urmatoarea doza de drog vine sa repare – aparent – muscatura. In realitate, insa, drogul doar face ca durerea sa dispara pentru o vreme. Iar atunci cand efectul lui trece, pagubele raman si durerea revine si mai acuta. Toate acestea pana cand, intr-o zi, o doza letala isi face efectul si distruge si ultimul fragment de suflet al dependentului, vindecandu-l de dependenta lui. Dar care este, oare, adevaratul rezultat: lipsa dependentei sau lipsa sufletului? Fara suflet, traiesc oamenii cu adevarat? Drogurile ucid...