Te trezesti de dimineata cu gandul ca urmeaza o noua zi. Sau doar o alta zi, la fel ca celelalte. Toate sunt la fel: perna ta, patul tau, camera ta, baia ta, holul tau, bucataria ta, casa ta, curtea ta, strada ta, orasul tau. Oamenii sunt si ei la fel. Masinile, la fel. Animalele, la fel. Doar copacii nu iti mai par la fel, dezgoliti de frunze si inghetati de iarna. Parca iti este dor de vremea in care ii priveai din autobuz, lesinand de caldura, iar razele soarelui care razbateau printre frunzele lor iti pareau limbi de foc. Acum e doar frig si innorat.
Te supui aceluiasi program ca in fiecare zi, te achiti de aceleasi sarcini asa cum faci in fiecare zi. Iti faci patul, desi vei dormi si diseara in el. Iti pregatesti micul dejun doar pentru a-l strange, caci nu mai ai timp sa il mananci. Strangi masa, desi vei manca oricum mai tarziu. Speli vasele, desi se vor murdari oricum din nou. Pleci in drumul tau, desi te vei intoarce oricum acasa. Iti respecti orarul la munca sau la scoala, desi stii ca nu va conta, oricum. Cunosti oameni, desi te vor uita. Te intalnesti cu oameni, desi te vor parasi, oricum. Te intorci acasa, desi vei pleca oricum si maine...
Totul este obisnuit, asa cum se intampla in fiecare zi, dupa un program mai mult sau mai putin stabilit, dar cu pretentii care se schimba de la o zi la alta. Iar pretentiile nu vin din partea ta, ci din partea celorlalti. Oare de ce au ei dreptul sa aiba pretentii de la tine, cand tu nu astepti nimic de la ei? Cu ce sunt ei mai buni incat sa te judece pe tine, cand tu nu poti critica nimic la ei? De ce pot ei avea tot ce iti doresti sa ai si tu, cand tu nu le ceri macar ceva? De ce au ei raspunsurile tuturor intrebarilor si nu pot accepta parerile tale? Cu ce sunt ei diferiti fata de tine incat sa poata fi fericiti in vreme ce tu poti doar sa plangi fara lacrimi?
Comicul nu este departe de tragic in viata ta. Orice spectacol de circ poate deveni o trista inmormantare a sufletului. Defunctul te parasise de mult, dar mai avea scapari in care incerca sa se intoarca si sa puna stapanire asupra ta. Se alia cu constiinta in vremea in care nu aflasei cum sa ii anihilezi pe amandoi. Iar ajutorul tau, vinul, nu face altceva decat sa inrautateasca lucrurile. Acest nectar dulce-acrisor al adevarului si iluziei deopotriva intuneca mintea si tulbura vederea, iar realitatea pare mai frumoasa pentru o vreme. Dar nici o obstructie nu este indeajuns pentru constiinta care inregistreaza totul. Si atunci cand iti este dor de suflet, ea iti aminteste cum l-ai pierdut. Incepi sa regreti, pentru ca era o vreme in care tineai la sufletul tau si incercai sa il pastrezi curat. Acum minciuna iti este cel mai bun refugiu, caci daca ii poti convinge pe ceilalti de ceva, macar poti spera ca intr-o zi, te vei convinge si pe tine. Si iti suna atat de dulce, ca o poezie de dragoste! Nu o poti refuza.
Iti plangi degeaba soarta ratata, caci oricat de mult ti-ai dori sa dai timpul inapoi, timpul merge intr-un singur sens si nici macar nu il poti opri. Ai vrea, cu disperare, sa iti amintesti momentele frumoase din viata, dar nu poti opri valul de regrete si mustrari de constiinta care iti amintesc ca tot ce ai avut mai bun ai distrus, singur sau cu ajutorul celorlalti. Ai pierdut multe si ai castigat prea putine, iar dintre toate, cel mai putin ai castigat experienta. Ea te-ar fi ajutat sa nu mai pierzi, insa nu ai reusit sa inveti nimic din greselile tale pentru ca nici macar nu ai stiut cand greseai. Iar acum ai vrea sa arunci totul, dar te intrebi daca mai este ceva al tau cu adevarat...
Odata cu aparitia altora in viata ta, tu ai devenit din ce in ce mai neinsemnat. Ai incercat sa le faci tuturor pe plac si sa le oferi tot ce aveai mai bun, dar nu ti-ai dat seama ca atunci cand ei plecau, luau cu ei ce le oferisei si chiar si ce credeai ca ti-au oferit. Bucati din sufletul tau sau bucati din tine plecau, pe rand, ascunse printre bagajele lor, din viata ta. Si te-ai trezit acum, tarziu, pustiu, singur si trist, ca nimic nu mai este asa cum stiai. Viata ta este orice, dar nu ceva obisnuit...
De ce ai incerca sa cauti altceva decat ciclicalitate daca nici pe asta nu o poti controla? Asta e una din problemele evidente dar pe care se pare ca putini le vad :)). Comicul devine tragic nu pentru ca nu sunt schimbari,ci pentru ca nici macar nu suntem in stare ne punem in balanta cand viata e monotona. De ce-am mai cauta si schimbari? Si oricum,sa stii ca le cautam,si ne destabilizeaza si mai tare. Asta e tot :|. Numai ca-ti mai da niste material de rumegat si disecat pentru continut in the long run.
RăspundețiȘtergereSi faptul ca devii uzat si secat de rezerve intelectualo-afectiv din cauza ca nu vezi o iesire nici macar nu tine de ce t-i se intampla,ci doar de cat de bine vezi sabloanele care se repeta,probabil. Oricum,poti oricand sa incerci sa faci acelasi lucru in X feluri diferite daca te plictisesti si sa practici niste "Beauty in the eye of the beholder". De-aia suntem toti poeti :)) Ma mir ca ne mai sinchisim sa ne oprim din constatari poetice ca sa ne aducem aminte ca nu putem mai mult de atat. Mai bine am continua sa incercam sa coloram nitel situatia..
Also,hey,nice read!~
Chiar si ciclicitatea esueaza uneori, fie ca o controlezi sau nu. Iti aduce sau iti ia ceva si te face sa speri, sa visezi, sa plangi sau sa regreti. Te minte sau iti arunca in fata constatari pe care nu le poti suporta, de care vrei sa fugi si sa te feresti. Dar poezia aceea... nu te lasa. Nu iti permite sa scapi, nu atat de usor. Monotonia nu presupune echilibru, ci o singura extrema. Tocmai de aceea schimbarile ne destabilizeaza.
ȘtergereMultumesc pentru aprecieri si observatii :)
Ma gandeam sa fur cate un spatiu de commentare doua per post de acuma incolo:)) if you don't mind. Si ciclicalitatea nu inseamna neaparat repetitia aceluiasi lucru,stii tu. E mai degraba repetitia aceluias sistem . Monotonia e doar o parte a ciclicalitatii,ce ai zis tu despre sperantele si cantitatea emotionala pe care o versi aici e partea a doua. Monotonia nu are cum sa fie o extrema daca o asociezi cu stari. O imbogatesti fara sa vrei si deja nu mai poate fi extrema ,pentru ca nu mai e destul de alb/neagra:)) . Cu siguranta nu ma exprim foarte clar dar cred ca monotonia e ceva care nu poate sa dureze prea mult in stare pura, daca vrem sa o luam ca extrema. Nicio extrema nu poate fi atinsa si pastrata in stare pura prea mult. Si atunci,daca "lunga durata" e atribut indispensabil al monotoniei,se anuleaza si ea nici macar nu exista. In my humble opinion, monotonia in exprimare scrisa e mai degraba o parere. It's never an actual thing. Din cauza circumstantelor, si daca e nevoie sa ajungem si acolo,la nivel biologic te schimbi per nanosecunda deci ce naiba monotonie:)).
ȘtergereDespre control stabilisem deja ca mai totul e incontrolabil,dar si asta suna destul de extrem,deci poate ma insel,si ca iti ramane initiativa de a impletementa ceva .Poezia de care am zis,e diferita de ce am numit monotonie ,dar nu face nimic altceva decat sa-i observe componentele intr-un mod alternativ. Pentru ca daca monotonia nu exista si in acelasi timp nu poti scapa din aceleasi stari repetitive nu are sens sa implementezi schimbari planuite pe termen lung. Poezia devine spontaneitate a contatarii. Pretty useless but most useful cand nu poti sa ai certitudini.
Si inca n-am zis nimic de oamenii care vin si pleaca in timp ce individu se chinuie cu chestiile astea:)). Dar aici povestea e foarte simpla.
"Alti oameni" nu sunt deosebiti de un om decat prin "alti". Aka circumstante. In rest si ei sunt supusi aceluiasi ciclu. Ciclicalitatea n-are cum sa esueze daca include esec. In momentul in care ciclicalitatea va cuprinde esecul,va evolua la nivelul urmator si va fi doar mai mare decat ea insasi. Dar tot ciclicalitate se va numii. Daca esueaza nu inseamna ca nu exista,e ceva destul de abstract si vag incat sa cuprinda esuarea si s-o integreze in definitie. Such as divinitatea si alte chestii de genul. De-aia e ok sa o pui la indoiala.In linii mari,poate se apropie de ideea de "destin" dar e prea batuta in cuie ca sa fie asa de pentru popor. E calea de mijloc .
Btw,expect long comments from me :)) Tell me if you mind ca sa scriu cu bullet lists daca e nevoie:))
Am sa incep cu sfarsitul: singura problema cu comentariile lungi este ca sunt mai dificil de citit. Nu ma deranjeaza, din contra, ma simt onorat sa le primesc, mai ales ca sunt atat de elaborate si in tema.
ȘtergereAdevarul este ca, pana la urma, totul se reduce la circumstante. Fiecare sistem este construit din aceste mici subansamble si chiar daca per total pare acelasi sistem pentru toata lumea, subansamblele difera. Oamenii sunt la fel, dar tind sa se diferentieze in fel si chip. Cel putin unii... pentru ca exista si cei care doresc sa fie cat mai asemanatori cu ceilalti. Problema este cu autoritatea. Cu totii avem nevoie de ea, de aici si ideea divinitatii, a destinului sau a entitatilor superioare. Dar unii vor sa acceada acestei autoritati si sa controleze cat mai mult din ce li se intampla lor sau celorlalti. Si apare atunci chinul sau esecul, extrema exagerata sau imbogatita si tot asa...
Oamenii insisi sunt subansamble ..si mai provoaca si ei destule prin actiuni sau sabloane personalizate,asa ca asta a fost mereu o problema. De-aia nu prea exista adevar,ci doar utilitate. De-aia de subiectivitate poti vorbii da de obiectivitate nu prea ,niciodata:)) Si..uh,autoritate. Wait a second aici. Din pacate m-i se pare ca avusesem candva o discutie in care am incercat sa-mi dau seama daca atunci cand omul a luat prima data contactul cu lumea si-a considerat perceptiile ca subordonate mediului sau mediul ca subordonat perceptiilor. Problema despre cum crezi ca percepi lumea aici . Pentru ca ,chestia asta cu "oamenii au nevoie de autoritate" e la dezbatere inca d.p. meu d.v.. Ca fara stabilitate este haos e o treaba,dar ca trebuie neaparat sa fi subordonat unei autoritati diferite decat cea proprie e total alta. Probabil ideea asta prinde atat de bine pentru ca auzim de ea de cand suntem mici,si atunci iti surade protectia aia mai mult decat acum,se inmagazineaza ca principiu si nu te mai sinchisesti sa o schimbi. Dar inca nu cred ca ai nevoie de o alta autoritate decat proprie daca esti la un anumit nivel.Unde ar cam trebuii sa ajungem daca tot vrem sa fim asa idealisti:))
ȘtergereEu m-am bagat in asta,la ce am zis cu asemanarea ciclicalitatii cu destinul,dar n-am vrut sa ma lungesc,pentru ca ceva era subred rau in ce am scris. Si anume,nu e vorba de autoritate in luarea ciclicalitatii ca asemanatoare cu destinul/soarta etc. Cand frazez asa se si vede. E mai degraba o urmare logica ,determinare... Nici nu stiu sa explic:)) Mai degraba vorbeam despre fatalism si succesiune logica a evenimentelor decat despre destinul care se arata drept autoritate in calea noastra.
Sir logic,daca faci X atunci Y,(in care de la X poti deriva la x1,x2....xn,si de la Y la fel cu actiuni sentimente ganduri si tot tacamul) . Pe cand destinul + autoritate iti spune ca pentru ca din X sa ajunga la Y sau ciclul sa se repete trebuie neaparat sa ai conditia Z care sa faca posibil X--> Y :)) (such as in God we trust,through faith we win, a/b/c/d/ exemplu: love is the answer) .Autoritatea iti impune metoda. Dar lumea asta e cam haotica pentru destin dependent de o autoritate alta decat umana. E mult mai logic la noi sa gandim in scheme mari cu subdiviziuni cand e vorba de oameni. Mai degraba decat Through faith X--> Y cand e vorba de umanitate gandesti mai mic si molecular... Prin X1--> x2-->Y15--->y16 . Circumstantele care fac schimbari de sabloane si interconectari. Nu prea poate sa aiba legatura cu ceva mai mare,daca e doar un sistem logic. Nu poti integra ceva vag gen destin cu ceva matematic aka formule deterministe. De-aia ne cam diferentiem. Si de-aia e asa greu sa schitezi in minte ce e aia destin si asa diferit de la o persoana la alta.Pe de alta parte,mergand pe acelasi fir,e destul de aiurea sa ajungi sa ai ca principiu ca ai nevoie de o forta exterioara abstracta /ezoterica gen destin/divinitate/entitate superioara vorba ta ,ca sa fie posibile sisteme logice in viata ta. Cum e sa te trezesti dimineata gandindu-te ca prin Dumnezeu X1---> X2 (ex Through God imi curat casa in ajunul Craciunul) sau Prin credinta mea in cultul X maine ploua. Si toti facem chestii d-astea macar odata in viata. Daca nu am fi roboti,Numai ca daca privesti schematic iti dai seama cat de ilogic poate sa fie:)) E ca ,am nevoie de siguranta in biserica ca sa stiu ca 1+1 face 2. Si cum integrezi astea in ciclicalitate... Se repeta. Odata impartite,actiunea x3 poate fi x3a sau x3b .....x3n tot la fel,cu subsubsubsub...diviziniule particulare necesare,si asta e modul de operare pe care-l folosim frecvent toti,asociatiile. Nu poti sa iti dai seama cat de aiurea e decat in momentul in care exista o distanta prea mare intre autoritatea declansatoare de care credeam ca avem nevoie si actiunea/obiect/fenomen/persoana analizat ,astfel incat sa se vada clar disonanta. Ex ,nu o sa para nimic neiregula pentru multi sa faci o conotatie gen Faith --> X1 care se traduce Deoarece Iubesc,dispun de o mare cantitate de fericire. De la X1 la diviziuni si de cand incepe sa fie mai specific incepe sa sune aiurea. ex.: X1- dispun de fericire x1a dispun de fericire de moment, x1aa' dispun de fericirea specifica momentului in care aud pasarile cantand x1aa'' pasarile canta x1aa''' papagalul vecinei canta. Total: Deoarece iubesc,dispun de fericirea specifica momentului in care papagalul vecinei canta. :)) Acuma daca nu te-am zapacit de tot . Asta era doar un exemplu de cum se ajunge de la general la specific ,cu scopul de a dovedii ca eu personal sunt de parare ca agentul : destin/divinitate/entitate superioara. ar trebuii exclusa din propozitie complet. Si ca e foarte usor sa fii manipulat de propriile cuvinte cu care operezi fara sa le fi analizat dinainte. Cum am aratat mai sus,if it made any sense,at least I hope it amused you.
ȘtergereLong story short ,nu cred in alta autoritate decat proprie odata ce omul e invatat sa iti asume responsabilitatea actelor sale. There shouldnt be much bad in it.
ȘtergereAnd the silly examples sunt ca sa se vada cum cred ca se poate ajunge la mass delusion si la pareri aiurea pentru ca suntem dependenti de ideea divinitatii sau a lucrurilor superioare. Care n-au nimic de-aface cu logica. :|/pokerface. Si cu cat faci corelatii intre ele si detalii specifice,cu cat detaliile alese sunt mai specifice,pavezi drumul catre nebunie. Transformi asociatiile usoare in unele foarte complicate cu mari sanse de esec. Mica diferenta dintre a fi geniu si a fi nebun de-aici vine. Sa ai grija ca toate subdiviziunile sa fie corect logic,daca nu are sens pe undeva,cade totul :|./doublepokerface.
Oh lord tocmai am scos another theory on your blog,I hope this interests you and doesn't waste much of your time:)). Cheers~[ I should be studying now...and also postul era prea lung deci va fi dublu sau triplu]
Nu e o teorie noua, e exact ceea ce inveti la programare, daca o instructiune e gresita, trebuie sa refaci tot programul pentru ca este gresit. Dar este o teorie interesanta, mai ales ca sunt multi cei care vor sa detina controlul, exact cu limita dintre genii si nebuni. Iar altii se bazeaza pe divinitate pentru ca au nevoie sa paseze acea raspundere... nu se maturizeaza complet niciodata si nu pot fi responsabili, asa ca prefera sa arate cu degetul catre divinitate/destin/entitate superioara... Acum nu stiu cat de bine am inteles eu ce ai zis tu...
ȘtergereAi inteles bine ,cred :] Eu am tinut polologhia doar pentru ca nu-s de-acord cu a fi suporter al autoritatii/sensitive rebel teenager problems.Si cu toate astea nu suntem de-acord nici cu haosul. Builders' gonna build,haters gonna hate .
ȘtergereDa, cu totii incercam sa mentinem un echilibru.
Ștergerefrumoasa postare:)
RăspundețiȘtergereviata are un singur sens, nu poti schimba trecutul dar exista si viitor:d
Multumesc.
ȘtergereAsa este, cu totii ne indreptam catre acel necunoscut pe care am vrea atat de mult sa il cunoastem si sa il modelam asa cum dorim...