Paradoxuri

Timpul trece lasand in urma oamenii. Insa oamenii trec prin timp de la o intamplare la alta, de la o persoana la alta, de la un loc la altul, uneori chiar de la o viata la alta. Si din cauza asta, nu pot lasa totul in urma, asa cum lasa timpul.

Tot ce se intampla poate avea diverse sensuri si fatete. Fiecare om vede totul in felul lui si totusi, opiniile se pot corobora in momentul in care oamenii vad lucrurile cu aceiasi ochi. Aceste acumulari de opinii relativ similare poate conduce la impresia ca adevarul este cel pe care il crede majoritatea. Insa majoritatea poate fi indusa in eroare, fiindu-i prezentata situatia doar partial. In astfel de cazuri, dar si in multe altele, fiecare crede ca are dreptate, desi dreptatea este undeva la mijloc, nepartinitoare. Piedestalul ei este inaccesibil oamenilor si totusi ei cred ca il pot depasi ca inaltime. Orgoliosi sau nu, exista intotdeauna oameni care se considera superiori dreptatii.

Oamenii intalniti de-a lungul vietii pot fi mai imprevizibili decat viitorul insusi. Pentru ca in ciuda faptului ca viitorul poate fi previzibil, oamenii pot crea situatii pe care insusi viitorul nu le-ar fi prevazut. Si chiar daca solutii se pot gasi usor, unele probleme lasa in urma dezastre pe care nu multi le pot ameliora. Iar locul pe care l-a ocupat cineva in sufletul, inima sau mintea altei persoane cu greu poate fi reocupat sau cel putin realocat. Iar aceste resurse spirituale se irosesc deseori pentru cei care nu le merita, dar stiu sa le obtina. Iar daca nu au intentia sa faca rau, vor considera intotdeauna ca sunt nevinovati pentru ca pur si simplu nu au cum sa stie ca au savarsit o fapta rea.

Toate intamplarile din viata unui om se transforma intr-un bagaj emotional care devine din ce in ce mai greu. Unii il poarta cu bucurie si le pare usor ca un fulg, pe cand altii sunt legati cu lanturi grele de el si le pare ca nu mai pot trage povara dupa ei. Iar locurile prin care trec le starnesc si mai multe amintiri, ganduri si/sau regrete...

Exista si oameni care se schimba. Reusesc sa scape de bagaj si incep o noua calatorie, in care spera sa adune cat mai putine lucruri in suflet, dar mai ales, cat mai bune si mai vesele. Devin persoane noi, chiar daca uneori cea mai marunta amintire ii poate reseta la starea de dinainte de schimbare. Si depinde doar de ei sa isi revina, pentru ca solicitand ajutor, nu au cum sa nu evoce lucrurile care i-au determinat sa se schimbe, lucruri pe care trebuie sa le evite cu orice pret.

Oamenii nu pot fi masini. Nu pot ajunge timpul din urma si nu pot fi nici indiferenti ca el. Timpul nu iarta si nu schimba nimic, oamenii iarta si se schimba de-a lungul timpului. Si tot ei sunt si cei care gresesc, dezamagesc, fac rau... toate astea in timp ce ar fi vrut ca macar uneori sa faca bine.

E ciudat cum poti visa la o plaja cu nisip fin in lumina soarelui, la o mare calma si linistita si la un cer albastru si senin, iar cand ajungi acolo sa gasesti o plaja murdara, o mare agitata in bataia vantului si nori de furtuna la orizont. Iar visul tau se sfarma precum valurile marii ce se lovesc de stanci... La fel poti visa la omul potrivit pentru tin, cel care va fi mereu langa tine, care te va intelege, te va ajuta si te va iubi intotdeauna asa cum si tu ai face pentru acea persoana. Iar cand il gasesti, descoperi ca in visele acelei persoane nu erai tu, ci alta persoana. Visele sunt inselatoare pentru ca oamenii sunt inselatori. Asemeni viselor, oamenii te trezesc brusc la realitate si descoperi ca ai visat prea frumos in timp ce realitatea de langa tine isi ascundea chipul fioros si ghearele reci cu care se pregatea sa iti sfasie inima. Iar daca te trezesti singur, totul este si mai rece... si toate astea pentru ca ti-ai dorit caldura: caldura soarelui, caldura unui suflet, caldura in suflet si caldura pe care sa le-o oferi si altora. Paradox? Sau simpla realitate?

Mai mult

Cum S-a Golit Paharul

Din nou, paharul pe jumatate plin... sau gol. Din multitudinea de idei pe care le poate genera aceasta imagine, se alege cea mai rara sau cea mai putin probabila: partea plina a paharului. Asta presupune optimism. De ce? Pentru ca daca vezi partea plina a paharului, inseama ca exista ceva la care inca mai poti spera, mai poti visa sau mai poti ajunge.

Dar daca paharul ar fi plin cu o substanta nociva? Asta ar insemna pesimism? Da, cine isi doreste sa bea dintr-un pahar cu otrava? Dar daca nu isi doreste pentru sine? Din nou, optimism, inseamna ca substanta ii este utila. Dar daca ii este utila, inseamna ca acea persoana vrea sa faca rau cuiva... si iar se ajunge la pesimism. Pentru ca se va sfarsi rau pentru cel care consuma substanta respectiva. Asta inseamna si ca esti optimist daca observi ca paharul totusi nu e plin cu acea otrava. Cu cat mai plin paharul, cu atat mai mult rau produce. Cu cat mai gol, cu atat mai putin... Asadar, poate fi gresit sa te consideri optimist daca vezi partea plina a paharului. Si poate fi gresit sa te consideri pesimist daca vezi partea goala. Depinde de continut.

Continutul paharului poate fi subapreciat sau exagerat... poate dezamagi sau poate intrece orice asteptare... poate fi insuficient sau poate fi in exces... poate stinge setea sau poate stinge viata... se poate varsa sau se poate acumula... poate fi versatil sau static... poate exista sau poate nu exista. Oamenii ii confera existenta, scopul, calitatile, cantitatea si statutul. Si tot oamenii i le pot revoca. Astfel ca nu stii niciodata daca un pahar jumatate plin sau jumatate gol este sau nu util.

 Vazand acel pahar, te poti intreba cine l-a golit. Sau cine l-a umplut. Iar daca a fost plin, l-a golit cineva? Poate a stat atat de mult, incat s-a evaporat continutul. Sau din contra, poate fiecare a luat cate o sorbitura din el si daca nu te grabesti, nu vei mai avea ce sa sorbi. Si daca paharul a fost gol, oare chiar l-a umplut cineva? Sau doar s-a acumulat ceva in el? Ceva ce poate era inutil altora... sau din contra, poate ceva pentru care cineva a asteptat un timp indelungat sa se acumuleze. Si atunci, cine iti da dreptul sa iei acel pahar? Dar daca nu il iei, pierzi o ocazie pe care nu o vei mai reintalni. Iar daca paharul iti apartine, inseamna ca stii toate raspunsurile. Dar stii oare vreodata, cu adevarat, cum s-a golit paharul?

Mai mult

Aparenta vs. Esenta

Privind un pahar pe jumatate plin, fiecare om observa ceva diferit. Unul poate observa ca paharul este jumatate plin, altul ca paharul este jumatate gol, altul poate observa continutul, altul ca cineva a golit o parte din continut. Cineva se poate gandi ca paharul este prea mare si ca nu a existat destul lichid sa il umpla, altcineva se poate gandi ca cel care a umplut paharul a fost prea comod ca sa caute un pahar pe masura continutului. Si fiecare poate deriva o multitudine de idei, nu numai in cazul unui pahar, ci si in cazul oamenilor, animalelor, obiectelor, evenimentelor etc.

Observand totul, se poate crede ca ceea ce apare in fata ochilor este evident adevarat. Un om imbracat prost da impresia ca nu are bani, desi in realitate se poate imbraca prost tocmai pentru ca are bani si vrea sa ii economiseasca pentru ce conteaza cu adevarat. Un om care  zambeste lasa impresia ca ar fi fericit, desi in realitate poate zambi tocmai pentru a nu-si arata tristetea si durerile. Un om care se poarta frumos poate crea impresia ca este un om bun care vrea sa faca bine, desi in realitate se poate purta frumos pentru ca are interese ascunse pe care le urmareste cu orice pret. Un om care isi declara iubirea poate genera impresia ca el chiar iubeste, desi in realitate el poate „iubi” mai multe persoane in acelasi timp. Un om inconjurat de multe persoane pare sa aiba multi prieteni, desi in realitate poate el se simte singur tocmai pentru ca stie ca acei oameni nu ii sunt prieteni si doar se folosesc de el.

De prea multe ori oamenii nu inteleg adevarul, refuza sa il observe sau sa il analizeze. Se incurca in detalii, se lovesc de imagini, vorbe sau fapte si nu mai cauta dincolo de ele. Preiau totul asa cum pare, iar ceea ce este aparent evident este considerat adevar de baza in orice caz, situatie, problema... uita sa caute esenta oamenilor sau a evenimentelor, cauzele pentru care toate si toti par intr-un fel anume, desi poate nu sunt astfel. Intre aparenta si esenta exista un conflict permanent in care castiga de cele mai multe ori amandoua. Pentru ca aparenta ii pacaleste pe oameni sa creada ca este esenta, in vreme ce esenta ii pacaleste ca aparenta i-a tradat. Adevarul este ca oamenii se tradeaza singuri, iar in viata nu te inseala doar privirea. Si cum poti crede ca ceea ce vezi nu este adevarat si exista adevar dincolo de ceea ce vezi?

Mai mult

Relatii de Incompatibilitate

Daca s-ar defini relatiile intre oameni, cel mai usor ar fi sa se spuna ca relatiile sunt conexiuni intre doua sau mai multe persoane. Insa in diverse cazuri, aceasta definitie este prea simpla sau chiar incorecta. Mai ales in cazul relatiilor romantice, de iubire, a „prieteniilor”, „combinatiilor”  sau alti termeni echivalenti.

In primul rand, cel mai des se intalnesc relatiile de tip simbioza: fiecare obtine ce doreste de la celalalt si pentru asta isi „iubeste” partenerul. Apoi, relatiile de complezenta: nici unul dintre parteneri nu este incantat de relatie, dar o accepta asa cum este pentru ca nu ar putea concepe lipsa ei. Ar mai fi relatiile-medicament: unul dintre parteneri se foloseste de celalalt pentru a vindeca sau eradica ranile si amintirile din trecut. Si alte exemple sunt destule, insa tiparul este acelasi: aceste relatii au orice in comun, numai iubirea pura nu.

Exista persoane – in special fetele – care schimba partenerii mai des decat hainele din garderoba: unul nou intr-o perioada cat mai scurta. Daca cei vechi plictisesc, nu mai sunt la moda sau pur si simplu nu sunt pe gustul lor, greu de ghicit. De cele mai multe ori, nici ele nu stiu ce e in capul lor. In cazul baietilor insa, este simplu: ei stiu mereu ce vor – sex fara implicatii. Si cum asta este greu de obtinut de la majoritatea fetelor, isi incearca si ei norocul la randul lor pana gasesc persoana „potrivita”. Apoi se plang cu totii ca nu isi gasesc persoana potrivita: fetele pentru ca – sustin ele – „baietii sunt porci” iar baietii pentru ca – sustin ei – „fetele sunt curve”. Si fiecare spune ca a fost „chinuit” de catre persoanele pe care le invinovateste si catalogheaza, desi acele „chinuri” nu ar fi existat fara acceptul lor.

Exista insa si persoane serioase, atat fete, cat si baieti, care cauta relatii serioase. Serioase nu neaparat in sensul ca presupun implicatii si cheltuieli, cat in sensul de a avea sentimente reale fata de partener, de a fi sincer, deschis si comunicativ cu acesta, de a nu trece la alt partener dupa cateva zile fara vreun motiv sau vreo explicatie logica si argumentata, de a vedea si altceva la partener pe langa ce e evident sau ce poate folosi cuiva. Insa astfel de persoane cu intentii serioase sunt etichetate ca „fraiere” si astfel respinse. Nimanui nu-i plac „fraierii” si este degradant sa se afiseze in preajma lor. Asadar, nimeni nu stie cum ar functiona o astfel de relatie, pentru ca nimeni nu doreste sa incerce macar.

Oamenii se considera diferiti, dar in acelasi timp egali, la fel. Apoi, tot ei spun ca sunt perechi perfecte si ulterior constata ca sunt incompatibili. Se vad, fac cunostinta si ajung la sentimente de „iubire” si „adorare” fara sa se cunoasca. Cand incep sa se cunoasca, dezvaluie fete asa-zis „ascunse” ale partenerului, fie pentru ca nu le observasera pana atunci, fie pentru ca partenerul isi pierde interesul in a le mai tine ascunse. Atunci spun ca partenerul s-a schimbat, ca nu era asa, ca nu stiu ce a fost in mintea lor cand au acceptat relatia, ca nu stiu cum de au acceptat sa se lase „chinuiti” si alte astfel de afirmatii. Si cum poti reface compatibilitatea cu o persoana incompatibila?

Mai mult

Real sau Virtual?

O alta tendinta a lumii contemporane este aceea de a inlesni totul, inclusiv comunicarea cu prietenii prin ajutorul Internetului, Internet care poate fi si util dar si nociv. Majoritatea oamenilor, in special tinerii, au devenit dependenti de Internet. Lucreaza pe Internet, fac cumparaturi pe Internet, afla informatii pe Internet, vand sau ofera produse si servicii pe Internet dar mai ales, comunica pe Internet cu alti oameni.

S-a eliminat nevoia de a mai vizita locuri reale pentru a le vedea sau pentru a desfasura unele activitati in spatiile respective. Exemple ar fi magazinele online care au luat locul spatiilor comerciale sau serviciile bancare online care au redus numarul persoanelor care folosesc ghiseele sucursalelor.

Asa s-au dezvoltat intregi industrii in sfera virtuala. Si nu doar comerciale. Una dintre cele mai mari, daca nu chiar cea mai mare, este industria serviciilor de socializare. Foarte multi oameni folosesc mesageria electronica si au cel putin un cont pe un site de socializare, acestea fiind principalele mijloace de a tine legatura cu cei pe care ii cunosc.

Astfel au aparut si prieteniile virtuale, legaturi create prin intermediul Internetului intre doua persoane care nu se cunosc propriu-zis si in cele mai multe cazuri nu se intalnesc si in viata reala. Insa nu numai prieteniile virtuale raman virtuale.

Din diverse motive, dar mai ales din comoditate, oameni care se cunosc in realitate ajung sa comunice numai prin Internet. Nu se mai intalnesc si nu mai au nevoie de alte mijloace de comunicare tocmai pentru ca Internetul faciliteaza asta. Astfel sunt constransi sa foloseasca Internetul pentru a-i contacta pe cunoscuti si pentru a intreprinde diverse activitati.

Se spune ca nu cunosti cu adevarat oamenii nici intr-o viata. Insa majoritatea par siguri ca stiu totul despre altii chiar daca i-au gasit intr-o pagina de internet sau intr-o casuta de mesagerie electronica. Se multumesc cu imagini si texte in locul realitatii si ajung sa creada ca au cunoscut o persoana reala intr-un mediu virtual. Dar cat de reala poate fi realitatea in mediile virtuale?

Mai mult

Tendinte

In ultima vreme se relateaza curent subiecte oarecum negative iar tendinta generala este de inrautatire... se presupune ca ar trebui sa existe un echilibru, dar in acelasi timp sa se pastreze obiectivitatea. Obiectivitatea presupune impartialitatea si nedeformarea relatarii observatiilor, astfel ca daca observatorul observa lucruri negative, nu le poate relata ca fiind pozitive. Cu toate astea, nu se poate spune ca nu mai exista si bine in lumea aceasta. El exista, numai ca este greu de observat, de gasit, de promovat. De ce?

In mass-media se face in general propaganda si publicitate. Cine ofera mai mult primeste prima pagina, ora de audienta maxima si tot asa. Astfel, se ofera cititorului, privitorului, ascultatorului si in general audientei ceea ce doreste acea persoana sau acel grup de persoane. Iar atunci cand nu exista o persoana care sa ofere ceva pentru spatiul de emisie, se cauta subiecte cotidiene care sa atraga cat mai multa audienta. Si desi optiuni exista si sunt destule, audienta este captivata mereu de aceleasi subiecte: monden, violenta, pornografie si nuditate, propaganda si degradarea generala la care s-a ajuns nu doar in mass-media. Mai pe scurt, barfe, injurii, insulte, batai, sex, consum de diverse substante etc.

Astfel de subiecte au luat locul emisiunilor educative, cu sau despre oameni care chiar realizeaza ceva in viata si nu pentru ei insisi, ci pentru toata lumea. Au luat locul documentarelor care dezvaluiau istoria omenirii si a natiunilor in particular. Au luat locul reportajelor despre evenimente care promoveaza cultura si oamenii de cultura. Au luat locul relatarilor despre eroii anonimi care salveaza zi de zi pe cei in nevoie fara sa ceara ceva in schimb, nici macar faima pe care o pretind majoritatea. Au luat locul oamenilor obisnuiti, care fac totul pentru ei si cei din jurul lor si nu pretind alte beneficii decat multumirea personala pe care o obtin facand totul. Iar preferintele oamenilor s-au modificat in concordanta.

Pare inutil sa afli despre cineva care face ceva bine, atat timp cat nu exista altcineva care sa il critice sau altcineva care sa fie vatamat de acea actiune. Pare inutil sa afli despre istorie si oamenii ei cand traiesti in prezent cu atatia alti oameni care cred ei ca scriu istorie. Pare inutil sa promovezi ceva bun atat timp cat e atat de usor sa raspandesti barfe, secrete si atatea alte astfel de „informatii” relevante.

Desigur, clasificarea de negativ sau pozitiv este irelevanta si relativa, depinzand de cel care clasifica, deoarece intr-o lume in care majoritatea se comporta la fel, normal este ce face majoritatea, nu ceea ce ar trebui sa faca. Iar etica si alte domenii asemanatoare care defineau standardele de comportament si ceea ce ar trebui sa faca oamenii sunt inexistente in lumea contemporana. Oamenii care nu sunt de acord cu ceea ce se intampla in mod uzual sunt marginalizati si respinsi, iar ideile lor par absurde sau comice.

In acest mediu se invart cu totii, dar cei mai afectati sunt copiii. Nimeni nu se gandeste la educatia lor si ceea ce vor face in viitor. Observand realitatea din jurul lor, fie se refugiaza prea mult in lumea copilariei, fie din contra, se maturizeaza prea devreme si preiau obiceiurile si activitatile celor mari. Si ce poate fi mai rau decat niste copii care cresc inconjurati de rau?

Mai mult

Perfectiunea Imperfecta

Oamenii au tendinta sa se considere superiori tuturor lucrurilor si fiintelor. Aceasta tendinta ii face sa judece totul dupa aparente si mai ales, sa insulte lucrurile si fiintele care le par inferioare.

In vreme ce omul considera animalele ca fiind lipsite de gandire, animalele dezvolta adaposturi, strategii de vanatoare sau aparare si diverse alte activitati care nu sunt tocmai dezorganizate sau lipsite de inteligenta.

Apoi, omul cauta viata pe alte planete, dar in aceleasi conditii in care traieste si el. Se asteapta ca formele de viata din Univers sa functioneze dupa aceleasi principii dupa care functioneaza si cele de pe Pamant, iar tehnologia de pe Pamant sa poata detecta tehnologiile din Univers.

Dar cel mai grav este faptul ca omul se considera superior altor oameni. In vreme ce unii spun ca toti oamenii sunt egali, majoritatea cred ca fiecare om e diferit. Asta pare sa ii indreptateasca pe unii sa se considere cumva mai buni decat restul. Pentru ei, restul oamenilor sunt urati, prosti, inculti, ignoranti, plini de defecte. Insa nimeni nu se uita la propria persoana cand face astfel de afirmatii. Primul defect pe care l-ar vedea ar fi vanitatea... sau egoismul care ii ajuta sa se considere superiori. Apoi, ignoranta pe care o critica la ceilalti. Pentru ca nici ei nu se straduiesc prea mult sa ii cunoasca pe ceilalti.  Si cate alte defecte se ascund in fiecare dintre noi?

Cei care ii critica pe altii sunt de cele mai multe ori frustrati cu privire la propria persoana. Iar propria persoana devine astfel preocuparea lor majora, poate chiar unica. Si in vreme ce pot gasi sprijin in a-i critica pe cei cu defecte, nu vor gasi niciodata ceea ce gasesc subiectii lor: persoane care sa ii accepte asa cum sunt. Pentru ca in momentul in care subiectii se sfarsesc, grupul de „critici” ramane fara victime si incepe sa isi tinteasca proprii membri. Astfel, prietenii devin dusmani si puterile devin slabiciuni.

Oamenii obisnuiti, cu defecte si care nu se considera superiori reusesc sa gaseasca persoane care sa ii accepte asa cum sunt tocmai pentru ca si ei ii accepta pe altii asa cum sunt. Iar darul cel mai de pret pe care ti-l pot oferi ceilalti este prietenia sincera, pe viata. Si cine nu ar vrea sa petreaca o viata alaturi de un prieten de incredere?

Oamenii care se considera superiori isi petrec viata criticandu-i si incercand sa ii „imbunatateasca” pe ceilalti. Pot realiza intr-un final sau deloc ca tocmai asta i-a facut sa fie singuri tot timpul, de la bun inceput. Abia atunci vor afla cat de deplorabili sunt ei insisi, in lumile lor perfecte in care si invitati nu ar intra altii, stiind cu cine se intalnesc. Vor constata ca nu au pierdut numai prieteni, ci si timp, cea mai pretioasa resursa. Si cum poti recupera timpul pierdut, cu atat mai mult cu cat l-ai pierdut pierzandu-i si pe cei de langa tine?

Exista o vorba care spune ca nimic nu e perfect. Incercand sa gasesti perfectiunea, vei gasi multe lucruri si persoane, dar toate se vor dovedi a fi iluzii. Perfectiunea are si ea defectele ei: este inaccesibila, pretentioasa si relativa. Deci cum poti gasi perfectiunea cand ea insasi este imperfecta?

Mai mult

Scrisoare Catre Lume

Aflat pe patul de moarte, un om si-a amintit ca nu a avut curajul sa spuna multe in timpul vietii, asa ca a cerut ca pe langa testament sa ii fie publicata o scrisoare deschisa catre toti cei care il cunoscusera, il cunosteau sau urmau sa il cunoasca. Si scria cam asa:

„Dragi rude, prieteni, dusmani si cunoscuti,

Nu stiu daca va amintiti cu totii de mine, dar eu imi amintesc de voi toti, de fiecare parte. As dori sa va adresez cateva cuvinte, cuvinte pe care nu le-ati auzit de la mine pana acum si pe care nu am cum altfel sa vi le transmit.

In primul rand, familiei mele tin sa ii multumesc pentru ca mi-a fost alaturi. Poate nu mereu si poate nu cat mi-as fi dorit, dar macar au incercat. Imi cer scuze pentru dezamagirile pe care vi le-am pricinuit si ma bucur tare mult ca v-am putut ajuta atat cat a fost cazul, cand a fost.

In al doilea rand, catre prietenii mei: voi ati fost acolo cand nimeni altcineva nu a mai fost. Nu m-ati ajutat mereu si e drept ca nici eu nu am facut totul pentru voi, dar va multumesc pentru ceea ce mi-ati daruit cel mai de pret – timpul alaturi de voi. Am invatat multe de la voi si fara voi as fi fost altul.

Apoi... cei care ma urati, cei care ma invidiati si cei care dintr-un motiv sau altul aveti ceva impotriva mea, sa nu va bucurati. O sa dispar din vietile voastre, dar ganditi-va ca eu plec fara nici o grija, pe cand voi veti ramane fara persoana pe care o dispretuiti cel mai mult. Iar cu amintirea mea nu aveti cum sa va mai luptati. Nu am resentimente fata de voi, si voi m-ati invatat multe si va multumesc pentru tot timpul pe care mi l-ati alocat mereu. Daca nu erati voi, din nou as fi fost altul. Imi pare rau ca nu v-am putut ajuta.

Catre cei care m-au cunoscut, imi pare rau ca nu am avut curajul sa fac mai mult pentru voi sau sa ma apropii mai mult de cei care asteptati asta. Catre cei care au plecat de langa mine, dintr-un motiv sau altul, stati linistiti, nu ati pierdut nimic, asa cum nici eu nu am pierdut, ci am castigat mai mult timp pentru mine si cei de langa mine care contau cu adevarat. Va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa va cunosc.

Poate unii dintre voi m-ati iubit, poate ceilalti m-ati urat. Poate unii m-ati laudat sau poate ati ras de mine. Poate unii mi-ati fost alaturi atunci cand restul imi intorceau spatele. Daca m-ati iubit, va multumesc si sper ca am meritat. Daca m-ati urat, imi pare rau ca nu am fost pe placul vostru si sper ca in lipsa mea sa va fie mai bine. Daca m-ati laudat, nu trebuia, oamenii m-ar fi cunoscut oricum. Daca ati ras de mine, imi pare rau pentru voi, dar sa stiti ca cei mai patetici oameni sunt cei care se considera superiori: degeaba rad de altii daca la sfarsit raman cu rasul, dezbracati de orice frumusete, onoare sau demnitate, pe cand cei de care au ras raman cu defectele, dar si cu cei care sunt in stare sa ii accepte asa cum sunt, stiind ca nimeni nu e mai presus de ceilalti – cu totii sunt oameni. Sper ca v-ati gasit pe cineva pe placul vostru si ati ramas impreuna, ca prieteni sau ce ati vrut voi.

Va multumesc tuturor pentru ca pana la urma, cu totii m-ati cunoscut si mi-ati daruit fiecare cate ceva, chiar daca nu toti ati avut intentii bune. Va doresc tuturor sa gasiti ceea ce cautati, iar daca ati pierdut ceva, nu va faceti griji, veti primi altceva mai bun in loc. Numai sa aveti rabdare. Sa nu fiti tristi, pana la urma cu totii plecam, iar eu plec fericit stiind ca v-am cunoscut pe toti si las ceva in urma. Sa va amintiti cu drag de mine si de timpul petrecut impreuna, caci si eu va voi veghea de oriunde as fi, cu drag. Sa fiti iubiti, sanatosi si fericiti.

Al vostru mereu,

Defunctul”

Asadar, aveti grija ce faceti in viata. S-ar putea sa pierdeti timpul cu lucruri care nu merita si sa descoperiti ca va doreati altceva. S-ar putea sa aveti sentimente care nu va fac bine si sa descoperiti ca existau si alte cai. S-ar putea sa va doriti alaturi de voi oameni care nu merita si sa descoperiti ca in vreme ce voi ati trait in mizerie, ei s-au simtit cel putin pe-atat de bine. Spuneti intotdeuna ce aveti de spus pentru ca mai tarziu s-ar putea sa fie prea tarziu. Si in final, de ce sa fii impotriva cuiva cand puteti fi impreuna?

Mai mult

Oameni Obisnuiti

Se spune despre majoritatea oamenilor ca sunt normali, ca vietile lor sunt obisnuite iar caracteristicile lor sunt tipice. Aceste clasificari sunt date de societatile civile prin impartirea administrativ-teritoriala, formele de conducere ale unitatilor teritoriale, institutiile politice, sociologice, educationale sau publice, cultele religioase, cultura etnica si populara, alti oameni cu care indivizii interactioneaza si tot asa. Dar ce inseamna tipic, normal sau obisnuit?

De exemplu, un grup de oameni este considerat normal daca nu se diferentieaza in mod evident fata de alte grupuri. In acelasi timp, indivizii care apartin acelui grup se considera diferiti tocmai pentru ca nu ies in evidenta. In cadrul grupului, indivizii se simt normali, considerand atipice alte grupuri pe care le observa.

Un om se poate considera diferit, crezand ca are caracteristici care il deosebesc de majoritate. In acelasi timp, ceilalti ii pot identifica acele caracteristici speciale si le pot atribui unui grup de oameni pe care ei il considera obisnuit.

Un individ se poate considera normal observand ca grupul in care s-a integrat are aceleasi principii, ideologii si activitati ca si el. In acelasi timp, majoritatea care observa acel grup de oameni impreuna cu individul respectiv ii va considera neobisnuiti tocmai din cauza tiparelor de gandire si actiune pe care grupul si le-a insusit.

Asa pot fi considerati frumosi oameni care se simt urati si viceversa. Pot fi considerati bogati oameni care nu sunt mai instariti decat majoritatea. Pot fi considerati violenti cei care doar sunt frustrati, lasand o impresie gresita. Un om neobisnuit poate duce o viata obisnuita. Totul poate fi normal si in acelasi timp anormal.

Normalitatea se schimba cu fiecare moment ce trece, cu fiecare individ ce se hotaraste sa o redefineasca sau din contra, sa se distanteze de ea. Si ce este cu adevarat obisnuit in vietile oamenilor daca ei sunt cu totii diferiti?

Mai mult

Lectii de Viata

Ca tot vorbea Nikki despre lectii de viata, exista acea categorie de oameni vesnic nemultumita care indiferent cate lectii ar primi, nu le invata. Acesti oameni pretind mereu ca nu au nimic, pretind ca totul este impotriva lor, ca au ghinion, ca viata sau cineva ii uraste si ca nu pot gasi pe nimeni care sa ii inteleaga.

Unii oameni pot avea tot ceea ce altii doar viseaza sa aibe si totusi, nu aprecieaza ce au. Altii nu respecta ceea ce au primit si pe cei de langa ei, desi pentru restul acele lucruri sau persoane par extrem de valoroase. Si in general, oamenii incep sa creada ca tot ce primesc li se cuvine oricum si pot profita in orice fel. Nu se gandesc insa ca exista si altii care ar face orice numai sa primeasca si ei acele lucruri pe care le aprecieaza atat de mult! Si cum ar fi ca din cand in cand, sa le mai si primeasca, privandu-i de ele pe cei care nu le merita?

Mai mult