miercuri, 24 august 2011

Scrisoare Catre Lume


Aflat pe patul de moarte, un om si-a amintit ca nu a avut curajul sa spuna multe in timpul vietii, asa ca a cerut ca pe langa testament sa ii fie publicata o scrisoare deschisa catre toti cei care il cunoscusera, il cunosteau sau urmau sa il cunoasca. Si scria cam asa:

„Dragi rude, prieteni, dusmani si cunoscuti,

Nu stiu daca va amintiti cu totii de mine, dar eu imi amintesc de voi toti, de fiecare parte. As dori sa va adresez cateva cuvinte, cuvinte pe care nu le-ati auzit de la mine pana acum si pe care nu am cum altfel sa vi le transmit.
In primul rand, familiei mele tin sa ii multumesc pentru ca mi-a fost alaturi. Poate nu mereu si poate nu cat mi-as fi dorit, dar macar au incercat. Imi cer scuze pentru dezamagirile pe care vi le-am pricinuit si ma bucur tare mult ca v-am putut ajuta atat cat a fost cazul, cand a fost.
In al doilea rand, catre prietenii mei: voi ati fost acolo cand nimeni altcineva nu a mai fost. Nu m-ati ajutat mereu si e drept ca nici eu nu am facut totul pentru voi, dar va multumesc pentru ceea ce mi-ati daruit cel mai de pret – timpul alaturi de voi. Am invatat multe de la voi si fara voi as fi fost altul.
Apoi... cei care ma urati, cei care ma invidiati si cei care dintr-un motiv sau altul aveti ceva impotriva mea, sa nu va bucurati. O sa dispar din vietile voastre, dar ganditi-va ca eu plec fara nici o grija, pe cand voi veti ramane fara persoana pe care o dispretuiti cel mai mult. Iar cu amintirea mea nu aveti cum sa va mai luptati. Nu am resentimente fata de voi, si voi m-ati invatat multe si va multumesc pentru tot timpul pe care mi l-ati alocat mereu. Daca nu erati voi, din nou as fi fost altul. Imi pare rau ca nu v-am putut ajuta.
Catre cei care m-au cunoscut, imi pare rau ca nu am avut curajul sa fac mai mult pentru voi sau sa ma apropii mai mult de cei care asteptati asta. Catre cei care au plecat de langa mine, dintr-un motiv sau altul, stati linistiti, nu ati pierdut nimic, asa cum nici eu nu am pierdut, ci am castigat mai mult timp pentru mine si cei de langa mine care contau cu adevarat. Va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa va cunosc.
Poate unii dintre voi m-ati iubit, poate ceilalti m-ati urat. Poate unii m-ati laudat sau poate ati ras de mine. Poate unii mi-ati fost alaturi atunci cand restul imi intorceau spatele. Daca m-ati iubit, va multumesc si sper ca am meritat. Daca m-ati urat, imi pare rau ca nu am fost pe placul vostru si sper ca in lipsa mea sa va fie mai bine. Daca m-ati laudat, nu trebuia, oamenii m-ar fi cunoscut oricum. Daca ati ras de mine, imi pare rau pentru voi, dar sa stiti ca cei mai patetici oameni sunt cei care se considera superiori: degeaba rad de altii daca la sfarsit raman cu rasul, dezbracati de orice frumusete, onoare sau demnitate, pe cand cei de care au ras raman cu defectele, dar si cu cei care sunt in stare sa ii accepte asa cum sunt, stiind ca nimeni nu e mai presus de ceilalti – cu totii sunt oameni. Sper ca v-ati gasit pe cineva pe placul vostru si ati ramas impreuna, ca prieteni sau ce ati vrut voi.
Va multumesc tuturor pentru ca pana la urma, cu totii m-ati cunoscut si mi-ati daruit fiecare cate ceva, chiar daca nu toti ati avut intentii bune. Va doresc tuturor sa gasiti ceea ce cautati, iar daca ati pierdut ceva, nu va faceti griji, veti primi altceva mai bun in loc. Numai sa aveti rabdare. Sa nu fiti tristi, pana la urma cu totii plecam, iar eu plec fericit stiind ca v-am cunoscut pe toti si las ceva in urma. Sa va amintiti cu drag de mine si de timpul petrecut impreuna, caci si eu va voi veghea de oriunde as fi, cu drag. Sa fiti iubiti, sanatosi si fericiti.

Al vostru mereu,
Defunctul”

Asadar, aveti grija ce faceti in viata. S-ar putea sa pierdeti timpul cu lucruri care nu merita si sa descoperiti ca va doreati altceva. S-ar putea sa aveti sentimente care nu va fac bine si sa descoperiti ca existau si alte cai. S-ar putea sa va doriti alaturi de voi oameni care nu merita si sa descoperiti ca in vreme ce voi ati trait in mizerie, ei s-au simtit cel putin pe-atat de bine. Spuneti intotdeuna ce aveti de spus pentru ca mai tarziu s-ar putea sa fie prea tarziu. Si in final, de ce sa fii impotriva cuiva cand puteti fi impreuna?

12 comentarii:

  1. Super, super, super, imi place postarea aceasta, mai ales cand vorbeste de dusmani si cei care l-au cunoscut.
    Aceasta scrisoare ar fi trebuit data in fiecare zi pe prima pagina a oricarui ziar !
    Nimeni nu poate sa faca totul, dar oricine poate sa faca ceva !

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, asta a fost si intentia mea, sa fac ceva sa vada si ceilalti :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Tibi... tiam mai spus ca te iubesc..? miau dat lacrimile.:-<

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Roxana, mi-ai mai spus. Ciudata reactie...

    RăspundețiȘtergere
  5. poate fi si din vina ca ma zgariat pisica:)), dar in mare parte din cauza postari:D

    RăspundețiȘtergere
  6. GENIAL ! Absolut! Imi place foarte mult..si ideile sunt ..wow.Mai stii cand iti spuneam ca ma simt mai batrana decat par?

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, imi amintesc. Ce idee ti-a venit? :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Sa creez un sfarsit al vietii ideal pentru mine si sa scriu exact unde,cum,cand si langa cine sa fiu in ultimele ore din viata.
    Totusi cel mai mult mie frica de Dumnezeu si de moarte.Mie teama de ce voi creea :))) Si as zice sa nu scriu despre asta ci despre viata..asa cum o vad eu.:d Ce zici?:))

    RăspundețiȘtergere