Accidentul

Intr-o zi s-a produs un accident la fabrica de papusi. Undeva, pe una dintre benzi,  aparuse o eroare. Cineva a actionat semnalul de alarma si intreaga fabrica si-a suspendat activitatea. Evident, cel care actionase semnalul era un simplu muncitor, asa ca nu stia ce se intamplase. L-a intrebat pe supraveghetor, dar nici el nu stia. Supraveghetorul a intrebat seful de sectie, care a intrebat mecanicul. Mecanicul a ridicat din umeri si a intrebat maistrul. Maistrul l-a intrebat pe inginer, iar inginerul pe proiectant. Proiectantul nu a stiut nici el, asa ca au mers cu totii in biroul Sefului.

Seful era un batranel sfrijit, cocosat, aproape surd si cu un petec pe ochi, jumatate de nas si gura stramba. Era obsedat de ceasuri si calendare pe care le colectiona cu aviditate, numarand fiecare zi si fiecare ora asa cum contabilul tinea evidenta productiei, angajatilor si platilor. Rareori iesea din biroul lui imens situat in partea de sus a halei si avand ferestre mari de sticla prin care putea vedea tot ce se petrecea in fabrica. Si chiar daca avea un singur ochi, toti angajatii ii simtisera cel putin o data privirea patrunzatoare.

Vizibil deranjat de rumoarea din fabrica si nepriceperea angajatilor, Seful se decise sa vada cu ochii lui problema. Cobori cu dificultate treptele spiralate dintre biroul lui si nivelul de jos al fabricii, apoi pleca spre locul incidentului insotit de angajatii confuzi si ingrijorati. El se straduia sa mearga, iar ei se straduiau sa ii explice ce se intamplase. Desigur, ambele eforturi esuau, asa ca din cand in cand se opreau la cate un utilaj, sub pretextul unei inspectii. Seful se odihnea, iar angajatii gaseau noi argumente pentru explicatiile lor.

Ajunsi cu greu la banda unde se produsese incidentul, au fost nevoiti sa ameninte cu concedieri pentru a-si face loc printre curiosi si a putea studia problema si cauzele ei. In fond, ce putea fi atat de serios incat sa atraga asemenea atentie, dar totodata atat de grav incat activitatea sa fie suspendata desi nu exista nicio defectiune sau vreun ranit? De fapt, nici nu parea sa existe vreo problema. Pe drumul parcurs de Sef si intendentii sai, totul era in ordine si gata sa reintre in functiune. Chiar si pe banda la care se semnalase incidentul totul arata in regula. Cutii aliniate metodic, ambalate riguros, papusi ordonate si expuse corect in interior... toate, mai putin una la fel de bine aliniata si ambalata, dar goala.

Initial, s-a crezut ca papusa fusese furata. Insa masurile de securitate din fabrica nu permiteau astfel de sustrageri, iar muncitorii erau oricum cinstiti, stiindu-se supravegheati de ochiul vigilent al Sefului. Asadar, ancheta a continuat cu analiza cutiei si urmarirea liniei de productie pe care se aflase cutia pana in momentul constatarii disparitiei. Papusa intrase normal pe banda de ambalare, isi asteptase randul curioasa, dar odata ce a fost ambalata, a disparut din cutie. S-a procedat atunci la cautarea papusii.

Dupa numarul de identificare si din inregistrari cautau o papusa slabuta, pistruiata, cu parul lung si castaniu, cu ochi sticlosi si buze rosii. Ultimii care o vazusera fusesera muncitorii care lucrau pe banda de ambalare, iar ei puteau sa jure ca o vazusera in cutie, dar cel care actionase alarma credea ca papusa nu fusese niciodata in cutie. Cutia fusese deschisa, sigiliul era rupt si cateva dintre accesorii disparusera impreuna cu papusa. Totul era corect pana acolo, fiecare muncitor isi facuse treaba, papusa fusese manipulata corect si totusi, inainte de a intra pe banda de sortare si triere, ceva se intamplase. Cautarile si intrebarile continuau sa se desfasoare...

Dupa minute intregi in care niciun rezultat nu se intrezarea, Seful decise reluarea activitatii, dar si continuarea cautarilor, ingrijorat de pierderile pe care le-ar fi putut provoca acea intrerupere. Se intoarse cu dificultate in biroul lui ca un cuib de vultur, cu gandul sa supravegheze cautarile si eventualele probleme. Nu mica i-a fost mirarea cand, intrand in birou, descoperi papusa care lipsea, stand acum in locul lui preferat: in fata geamului imens de sticla prin care ii placea sa observe totul. Socat, se sprijini in baston si cerceta rapid incaperea, gandind ca era tinta unei farse. Insa nu gasi niciun indiciu. Tranti usa si se indrepta cu teama spre papusa, care statea nemiscata in fata geamului.

Cand batranelul ajunse langa ea, papusa se intoarse si se uita la el, apoi ii vorbi pe un ton bland, explicandu-i cat de injust ii parea ce se intampla in fabrica. De parca un magician frumos imbracat si manierat ar spune, aplaudat la scena deschisa, „doamnelor si domnilor, va prezint... ridicolul!” – si atunci se dezlantuie frenezia, iar turma isi imbratiseaza soarta si isi slaveste creatorul ori conducatorul. Dar ce se intampla cu adevarata frenezie? Cu bucuria? Cu tristetea? Cu manifestarile proprii? Unde disparea identitatea in acea societate?

Seful ramase un timp pe ganduri, apoi ii raspunse mirat ca asa ceva nu se mai intamplase din vremea oamenilor. Crezuse ca nu va mai apuca o astfel de zi, ca un astfel de eveniment nu mai era posibil. Si totusi, se intamplase. Ea era acolo, chiar daca un simplu accident. Iar acest accident voia acum sa plece si sa infrunte lumea. In zadar incerca batranul sa ii explice ca este un loc periculos si ca nu merita riscul, fata stia ca trebuie sa existe si altceva in afara cutiei si fabricii din care iesise. Iar daca ceilalti nu obiectau si se lasau indoctrinati, gandind in siguranta din cutiile lor lucioase, ea accepta bucuroasa sa fie diferita si sa riste totul... sa fie un accident intr-o lume plina de conformism.