Soapta

E noapte si stelele si-au dat din nou intalnire cu Luna. Si noi ne intalniseram undeva prin oras, dar printre atatea stele si privirea ta, nu mi-am dat seama cand am ajuns dincolo de ele... ti-am sarit in brate si am avut impresia ca ne-am ridicat pana la stele, dar apoi m-am trezit intins pe pat, iar tu stateai deasupra mea, ascultandu-mi bataile inimii. Ai adormit pe jumatate dezgolita, lasandu-ti parul sa ma imbratiseze ca un voal de matase. Iar parfumul lui ma imbata si ma face sa uit de orice zi, oricat ar fi fost de grea.

In mintea mea, nu dormi. Esti acolo, printre stele, ganduri, cuvinte si amintiri. Nu am cum sa iti multumesc pentru toate momentele petrecute impreuna, asa ca ma rezum la cele doua cuvinte... dar nu rostite, caci isi pierd sensul. Zambesti mereu si nimic nu este mai frumos decat sa stiu ca sunt vinovat. Si ce pedeapsa ma asteapta! Iar daca nu putem atinge stelele care ne leaga sau nu putem visa Luna care ne mangaie cu razele ei reci, nu e nimic. Eu te cunosc, tu ma cunosti si impreuna avem totul si nimic, fiind la fel de fericiti.

Ai aparut in viata mea ca Luna pe cerul dupa-amiezii... si abia la lasarea intunericului ti-am putut vedea stralucirea plina de serenitate si mister. Dar nu a fost prea tarziu, m-ai asteptat asa cum astepti Luceafarul in serile senine de vara si te-ai strecurat imediat in visele si gandurile mele. Fiecare clipa petrecuta impreuna a mai aprins cate o stea si inca o stea pana cand nici noi, nici Luna, nu am mai simtit singuratatea... Recunosc ca si eu te asteptasem de ceva timp si nu credeam ca vei mai aparea, poate de aceea mi-a fost greu sa te observ. Dar nu voi uita niciodata privirea ta sclipitoare si zambetul tau senin. Vreau sa imi urezi in fiecare seara „noapte buna!”

Parfum de crini inunda camera prin fereastra larg deschisa. Sub efectul lui perdeaua se unduieste in adierea vantului. E un dans tainic pe care nu il poti intelege daca nu cunosti magia lui... dar eu am mult mai mult de atat. Dintre toate locurile in care as putea fi, dintre toate lucrurile pe care le-as putea avea, nu imi doresc nimic. Sunt langa tine si nu am nevoie de nimic altceva. Iar in parfumul crinilor e o poezie care iti va incanta inima si o va face sa tresalte, dar numai daca ii stii secretul, enigma ascunsa in versurile sofisticate. Eu stiu astea pentru ca am invatat sa cant pe ritmul batailor de inima, sa rad in acordurile adierilor de vant si sa dansez in razele blande reflectate de Luna. Am invatat de la tine si vreau sa dansam mereu impreuna.

Te privesc si nu pot sa imi imaginez ce am facut sa te merit. Dar nu mai tin minte nici cine sunt... sau cine am fost. M-ai tinut de mana atat timp incat nici nu imi amintesc daca am avut o mana sau daca nu cumva a crescut din dragoste, ca inca un simbol care sa ne tina uniti. Am pasit cu incredere pe acelasi drum pana cand pasii nostri s-au aliniat perfect si drumurile noastre au avut aceleasi destinatii. Si stiu ca de-ar fi vreodata sa ne ratacim si pasii sa ne poarte spre alte orizonturi, vom avea mereu cerul plin de stele sa ne aminteasca de ce a fost.

Intre timp, te-ai trezit si ma privesti cu ochii tai mari. As vrea sa te sarut, dar nu indraznesc. As putea spune ceva, dar nu gasesc cuvinte care sa merite sa intrerupa tacerea. Ma resemnez si incep sa desenez cu degetul conturul trupului tau. Linii fine si curbate sau alungite, pielea catifelata si parfumul delicat imi amintesc de valurile marii. O mare calma si adanca precum ochii tai. Dar ma opresti si imi duci mana la pieptul tau, sa simt cum iti bate inima. Stiam deja, asa ca te sarut. E atat de liniste incat iti lasa impresia ca ceasurile din casa poarta o conversatie. Iar noi ne imbratisam intr-o soapta...