joi, 20 iunie 2013

Poezie

Intr-o zi, plimbandu-te prin gradina vasta a gandurilor, pe cararile dintre realitate si imaginatie, gasesti o hartie mototolita pe jos. Iti atrage atentia, caci cutele ei iti amintesc de ranile tale. O ridici cu grija, o studiezi cu atentie si te intrebi cum a ajuns acolo. Incerci sa iti imaginezi toate povestile pe care le-ar putea ascunde, insa raspunsul nu poate fi gasit decat in randurile scrise pe care le poarta in miezul ei zdrobit.
O desfaci cu meticulozitate si te uimeste ceea ce descoperi. Hartia e plina de pete de cerneala si litere care par indescifrabile, dar iti pui rabdarea si mintea la incercare cu ele. Cu fiecare litera pe care o distingi, cu fiecare pata pe care o patrunzi si cu fiecare spatiu pe care il cureti descoperi un nou cuvant, o noua fraza, un nou fragment si povestea incepe sa se desfasoare de parca o stii deja. Incepi sa adaugi ce lipseste si sa scrii din nou, insa povestea devine trista, in ciuda micilor desene de pe marginile hartiei.
Reusesti intr-un final sa dezlegi cheia misterului, pentru ca stiai de la bun inceput deznodamantul – hartia mototolita si aruncata nu mai poate fi scrisa, ci doar curatata si netezita. Dar te nemultumeste si nu poti suporta ideea ca a fost la fel de nefericita ca tine, astfel incat incerci sa scrii din nou o alta poveste, o poveste care sa aiba un final fericit pentru ambele parti. Si pare ca functioneaza, chiar daca ea se teme de cerneala; va gasiti fericirea si totul incepe sa capete nuante si sa prinda un contur.
Dupa un timp, cand ti-ai varsat sufletul acolo si povestea devine atat de frumoasa incat ai inceput sa crezi in ea, hartia iti zboara din maini si dispare in adierea vantului, fara sa iti multumeasca macar pentru ca ai eliberat-o. Nu mai conteaza ca era la pamant si a inceput sa zboare. Stie ca acum regreti... candva, poate va regreta si ea. Dar degeaba ai scris... doar ai pretins ca le stii pe toate, caci nu stiai ca va zbura, luand cu ea tot ce ai scris. Si ramai cu expresia aceea de mirare si cu o poezie nescrisa pe care nimeni nu o va intelege vreodata...

2 comentarii:

  1. Foarte frumos :( Îmi place cum scrii, mă regăsesc în unele dintre articolele tale. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere