Hazardul te-a
adus pe tabla mea de joc, printre pioni, regi si nebuni. Dar lemnul lor rece si
lucios este mort si fara vointa, pe cand tu esti o marioneta nesperat de
insufletita. Miscarile lor criptice si strategice sunt atat de monotone si
limitate pe langa pasii tai energici si hotarati! Ca intr-un dans haotic, te
invarti intr-o lume rigida si necunoscuta cu siguranta unui copil care se
plimba intr-o camera plina de jucarii. Iar ritmul tau irezistibil ma indeamna
sa te urmez.
Te urmaresc
printre umbre si contururi si nu pot sa nu ma intreb ce mana ingenioasa a creat
o astfel de minune. In zadar iti caut incheieturile si capetele sforilor, tu
esti un manechin cu vointa proprie, nu ai nevoie de o mana care sa iti dicteze
pasii. Si as putea sa jur ca ai prins aripi in jocul tau, dar stiu ca nu as
putea zbura alaturi de tine si nu te-as putea lega de mine ca sa te las apoi
purtata de briza. Te-ai ridica prea sus ca sa te mai pot ajunge lasandu-ma ca,
printre nori si raze de soare, sa iti urmaresc zambetul plutind departe ca un
curcubeu spulberat de vant.
Intr-un castel
de nisip, pe o insula pustie, o sa ne instalam cartierul general. Vom declara
razboi ploii si vantului si ma voi incalzi cu focul din privirea ta. Iar cand
noaptea va alunga si ultima raza de lumina, am sa te arat Lunii si am sa-i spun
ca stralucesti mai puternic decat ea. Si daca nu ma va crede, ii voi arata
zambetul tau. Poate ai spune ca e o nebunie, poate ar fi doar o iluzie, dar
pentru acele cateva clipe de fericire nimic nu ar mai conta. Si de pe insula
noastra pustie am privi impreuna apusul si rasaritul pana intr-o zi cand ne vom
ridica impreuna dincolo de nori si vom zbura mai departe, spre alte taramuri.
Printre carti de
joc si piese de domino ma tii de mana si ma invarti intr-un ritm ametitor. In jurul nostru e razboi: regele de trefla si
cavalerul de cupa se dueleaza pentru regina de pica, iar bufonul este arbitru.
De pe margine, carti si piese privesc deopotriva si isi sustin favoritul. Dar
nu am timp sa ma opresc, caci tu te intorci si imi faci semn sa te urmez. Iar
eu nu pot decat sa ma supun comenzii tale si sa ma las atras in jocul tau
straniu. Ma intreb totusi cum de nu ne vede nimeni... poate duelul e mai
interesant decat noi ori poate numai eu te vad... Dar nu imi pasa, chiar daca
ai fi o fiinta de pe alt taram, tot m-as lasa tras de mana ta.
Intr-o ploaie de
minute si secunde vom dansa impreuna. Vom privi Timpul alergand ca un nebun si
il vom invita sa ne insoteasca. Iar daca el nu va tine pasul cu noi, nu vom
privi in urma si nu ne vom opri, ci vom privi inainte, in necunoscut. Si daca
Timpul ne va ajunge din urma, ii vom povesti cu drag tot ce am vazut. Poate va
spune ca e imposibil, poate ca ar fi doar un vis, dar pentru noi va conta doar
ca am vazut si am facut totul impreuna. Si dintre orologii si calendare degeaba
s-ar mai zbate, pentru ca nu s-ar putea intoarce sa ne fure fericirea.
Printre vorbe si
soapte iti zambesc si te admir incontinuu, hipnotizat de privirea ta cu
sclipire ireala. In privirea ta gasesc secrete si simtiri dintr-o alta lume, o
lume pe care inca nu o cunosc, dar in care ma simt ca acasa. As vrea ca acest
joc sa nu inceteze vreodata. Chiar daca e doar o sarada imposibila ori un
concurs de nebuni, am sa joc pana la capat, indiferent ce s-ar afla la final.
De va dura o vesnicie ori o clipa, nu conteaza. Si nu are legatura cu iubirea
sau ura, cu viata sau moartea, cu realul sau irealul. Este doar fericirea pe
care o gasesc in simpla ta privire, in simplul tau zambet, in complicatul tau
joc...
Poate nu ma
crezi ori poate sunt nebun. Poate ca totul este doar o plasmuire inteligenta a
imaginatiei mele bolnave. Dar ce este imaginatia daca nu cea mai simpla cale
catre libertate si fericire? Ma uit in oglinda si vad sforile care ma tin sub
control. Ma intorc si pe spatele meu observ resturile a ceea ce a fost candva o
pereche de aripi. Ma ascund rusinat, mustrandu-ma pentru ca mi-am permis sa
visez. Dar tu ma gasesti si ma tragi din nou la lumina. As vrea sa iti spun ca
eu nu sunt ca tine, ca nu mai pot zbura... dar totul este prea frumos ca sa pot
renunta, asa ca te rog doar sa ma ierti... sa imi ierti delirul...
Cât de frumoasă poate fi povestea! Felicitări, Tibi! ;) Îmi pare că am simţit fiecare detaliu, citind-o!
RăspundețiȘtergereNu se intampla des sa ma vizitezi, deci chiar ti-am atras atentia. Iti multumesc si ma bucur ca iti place atat de mult :)
ȘtergereGenial.
RăspundețiȘtergereSuperb :) cred ca este postarea mea preferata de pe acest blog.
RăspundețiȘtergereMultumesc :)
Ștergere