Seara Frumoasa

  Azi a fost cald si soare... prima zi de primavara din anul acesta. Acum e seara, o seara atat de frumoasa, incat nu imi vine sa cred ca iarna inca nu s-a sfarsit. Dar nu am timp sa ma gandesc la asta. Imi amintesc de seara frumoasa in care te-am vazut pentru prima oara. Nu o voi putea uita vreodata, asa cum nu te voi putea uita nici pe tine. Simt si acum mierea buzelor tale, aud inca simfonia vorbelor tale in intuneric si soapte tainice ma cheama la tine. Dar tu, iubito, unde esti?

S-ar crede ca singuratatea si amorul sunt doua concepte opuse, total diferite. Si ar fi adevarat, intr-un fel. Numai ca oamenii sunt orbi si naivi; nu realizeaza ca singuratatea si iubirea pot fi totuna – poti iubi fiind singur, poti fi singur desi iubesti ori poti iubi pur si simplu singuratatea. Insa pe mine se pare ca ma iubeste singuratatea. Si oricat de mult as vrea sa fiu cu tine, iubito, dorinta mea nu se indeplineste. Raman de fiecare data singur... de fapt, nu, raman cu singuratatea, dupa cum spuneam.

Toata lumea vorbeste despre fericirea si bucuria de a iubi, dar nimeni nu mentioneaza si durerile iubirii. Nu iti spune nimeni ca vine o zi cand se sfarseste si ca in ziua aceea, ai face orice sa nu mai existi doar ca sa nu mai simti durerea care iti striveste pieptul si nu te lasa sa respiri. Iar in lipsa iubirii, ramai doar cu sperantele sfaramate de visurile trecute... toate planurile si visurile sunt, de fapt, trecute, caci ce ai mai putea infaptui cu o inima franta si singuratatea care ii tine companie?

Buzele reci ale singuratatii nu stiu sa sarute... nu stiu sa aline durerea, nu ajuta nici macar sa treaca dorul. Privirea imi este si mai rece si chiar daca as putea ingheta pe oricine doar privindu-l, eu caut sa o incalzesc in ochii tai. Dar ochii tai, iubito, nu ii mai gasesc; stelele acelea care rasareau in fiecare seara pe cerul meu au disparut. Soapte mute si tipete sfasietoare ar rasuna pretutindeni in jur daca in minte nu as avea doar amintiri cu tine si daca gandurile nu ar striga mai tare decat orice zgomot. Ai plecat pe calea vietii si m-ai lasat cu un suflet sec... insa mult mai pustiu este totul in jur fara tine. Si presupun ca daca tu ai putut, ar trebui sa pot si eu, nu? intrebare retorica...

M-am pierdut in propriul vis, desi imi parea ca era al nostru. Pentru o clipa, a fost... Si chiar daca era iarna, cu frig, zapada, ploaie si ceata, iar soarele stralucea rar, cu raze reci,  pentru mine era frumos. Am jucat totul pe cartea iubirii, dar s-a dovedit a fi o iubire in zadar. O mana intinsa, un sarut, o imbratisare... toate s-au topit ca fulgii de zapada cazuti pe obrajii mei uscati si s-au scurs ca stropii de ploaie prelinsi pe hainele mele, iubito. Iluzie sau tragedie? Nu as sti sa spun... nu mai stiu nici cine sunt. Am devenit un monstru cautand frumusetea iubirii...

Azi a fost cald si soare, dar pentru mine nu a contat. Eu voiam doar o seara frumoasa, aceea in care te-am vazut pentru prima oara. Insa apusul mi-a adus doar luna palida ca si chipul meu reflectat in oglinda si stelele reci ca si frigul iernii de pana acum. Ochii tai blanzi si frumosi sunt acum departe, iubito... si as vrea sa ii vad, dar ma tem ca privirea lor nu va mai fi la fel de calda. Si jur ca as cauta soarele in loc, dar mi-e teama ca stralucirea lui mi-ar sterge din minte ochii tai... si soarele va rasari si apune mereu, lasand in urma cu dor si durere, tot mai departe, o seara frumoasa...