Recipient Invalid

„Dragul meu, astazi este ziua ta. Si totodata este trebuia sa fie si ziua noastra. Ironia face ca numai tu sa te bucuri de clipe frumoase, desi obisnuiai sa le imparti pe toate cu mine. De fapt, nu, gresesc, nu te bucuri numai tu de clipe frumoase, probabil ca petreci alaturi de prietenii tai si noua ta iubita. Ma intreb daca si ea a fost la fel de fermecata de zambetul tau superb si de privirea ta patrunzatoare... oare iubirea ei fata de tine este la fel de profunda?

Ah, iubirea... cand te-am cunoscut, mi-ai spus ca iubirea este ca o sansa... cine nu profita de ea se va intreba toata viata cum ar fi... Iti mai amintesti, oare? Pe atunci eram indragostita de tine, dar tu nu stiai. Iti spuneam doar ca imi plac multe lucruri la tine, dar a place pe cineva nu inseamna neaparat a-l iubi... a fost incredibil sa aflu apoi ca si tu ma iubeai, dar ti-era teama ca nu te-as fi crezut daca mi-ai fi declarat sentimentele tale.

Au trecut ani de atunci si iata-ma din nou aici, in fata aceluiasi monitor, scriindu-ti. Doar ca de data asta „printul meu” nu mai este acolo sa imi raspunda, asa cum faceai candva... Poate ca esti ocupat, dar tocmai asta este avantajul e-mail-ului... iti pot scrie fara sa te deranjez iti intrerup activitatile. Sper, totusi, ca nu te va deranja mesajul meu...”

Se opri pentru cateva clipe... nu stia daca din cauza monitorului sau pur si simplu din cauza lui lacrimi fierbinti ii aparusera in colturile ochilor. Incepu sa rada... „astazi” era de fapt noapte... da, la ora 3 noaptea ea scria mesaje cuiva despre care nici nu putea fi sigura ca vrea sa le citeasca. Desigur, mesajul pe care il avea acum in fata nu era primul, scrisese si stersese mesaje inca de pe la 12... si ar fi inceput si mai devreme, dar stia ca ar fi fost prea devreme si ar fi parut „obsedata” daca el ar fi vazut ora la care se trimisese mesajul. Reveni, totusi, la scris...

„Voiam sa iti urez „La multi ani si tot ce iti doresti”... o urare banala, dar sincera. Sper sa fii iubit si fericit. Desi cred ca esti. Sper ca esti si sper ca iubesti... nu stiu. Cand iubesti un om, nu te rezumi doar la a-l strange in brate si a-l saruta... cu atat mai putin la a-l dezbraca si a face dragoste cu el... Poti pune unul langa altul cel mai frumos barbat si cea mai frumoasa femeie. Poate se vor place, poate vor face dragoste impreuna, dar asta nu inseamna ca vor fi capabili sa si simta dragostea unul pentru celalalt. Asa ca sper din tot sufletul ca tu si ea va iubiti...”

Se opri din nou, intrebandu-se daca si ei doi se iubisera vreodata. Despre ea, era sigura ca il iubise... poate mai mult decat pe propria persoana. Dar despre el, nu mai era atat se sigura. La inceput ar fi jurat ca o iubeste, dar in timp flacara aceea a inceput sa palpaie. Dupa ce o suise pe un piedestal si o facuse sa se simta ca o regina cu aprecierile si complimentele pe care i le adresa in fiecare zi, devenise tot mai nemultumit de ea... pana cand, intr-o zi, ii spuse ca „asa nu se mai poate”, parasind-o...

„Stiu ca poate par rea, dar te rog sa ai grija macar de ea... nu am inteles niciodata cum m-ai putut iubi si apoi ai putut sa imi reprosezi toate acele lucruri... asa ca sper ca de data asta sa fii sigur pe tine si sentimentele tale... daca nu pentru ea, pentru mine. Eu te iubesc si ma doare ca nu mai esti al meu te-am iertat...”

Scrise ultimele cuvinte, se semna si apasa „Send”. Insa pe ecran ii aparu o eroare: „invalid recipient”. Da, pierduse ani de zile din viata iubind un „recipient invalid” – un corp lipsit de suflet care nu putea simti iubirea...