duminică, 28 octombrie 2012

Nota de Evacuare

Intr-o dimineata tarzie de toamna, cand frigul si norii se luptau cu soarele care inca nu voia sa paraseasca peisajul colorat cu frunze moarte, ceata si nori argintii, ai vrea sa dormi inca putin pentru ca atunci cand te vei trezi sa fie cald si frumos. Dar ceasul nu iti permite, la usa bate cineva si totul in casa pare un dezastru. Te ridici incet, ca si cum legaturi stranse si invizibile iti tintuiesc corpul si trebuie sa le rupi. Arunci pe tine un halat in drumul spre usa, apoi deschizi cu teama. Este postasul, are o scrisoare pentru tine. Semnezi, multumesti, inchizi usa si arunci scrisoarea pe masuta din hol. Nu ai timp pentru ea acum.
Te intorci sovaind spre camera, gandindu-te la ce ai de facut si de la ce sa incepi. Te rezumi la a te spala pe fata in baie, dar nu te ajuta sa te trezesti, asa ca mergi in bucatarie si pregatesti pe fuga micul-dejun, care ar trebui sa fie pranzul. In timp ce mananci, mii de ganduri iti strabat mintea, dar aproape ca le ignori si pe acelea. Te opresti cu privirea asupra ferestrei si a peisajului de dincolo de ea. Dintr-odata iti amintesti ca e toamna si ca asta trebuia sa insemne ceva. Si atunci iti trece prin minte Ea! Si alergi cat poti de repede la masuta din hol, pentru a verifica expeditorul scrisorii pe care o primisei. Evident, Ea este expeditorul.
Iti tragi rasuflarea si deschizi cu grija plicul, ca si cum inauntru ar fi ceva foarte fragil si de valoare. Dar in fond, este, pentru ca este o hartie scrisa de Ea! O despachetezi incet si incepi sa citesti:

„Dragul meu,

M-ai intrebat daca m-am suparat citind randurile pe care mi le-ai scris si ti-am spus ca nu m-am suparat. Ei bine, adevarul este ca nici vesela nu am fost la gandul ca va trebui sa iti scriu niste cuvinte nu tocmai frumoase, poate chiar dureroase. Imi pare rau pentru cele ce urmeaza sa citesti.
Nu ma asteptam ca eu sa am un asemenea efect asupra ta, iar tu sa simti astfel de lucruri pentru mine. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar eu nu simt la fel pentru tine. Poate in tot timpul de cand te cunosc a existat un moment in care te-am vazut ca ceva mai mult decat un prieten, dar nu am reusit sa duc ideea mai departe si am renuntat. Ar trebui sa renunti si tu, sa pui capat sentimentelor pe care mi le-ai descris. Imi este foarte greu sa fiu pusa in situatia de a exprima ce simt pentru tine (sau ce nu simt, de fapt)...
Multumesc pentru cuvintele frumoase despre mine, dar nu stiu daca le merit. Poate sentimentele tale te-au orbit si ai exagerat putin. Nu stiu daca vom putea ramane prieteni in continuare. Nu stiu nici daca ai mai vrea asta. Nu as vrea sa iti alimentez iluziile si stiu ca nici mie nu mi-ar place ca persoana pentru care simt ceva sa ma considere doar o amica si nimic mai mult. Mai bine am renunta la tot si am sfarsi aici inainte sa ajungem prea departe si sa fie prea tarziu. Sper ca ma intelegi.

Cu drag,
A ta prietena”

Sfarsind aceste randuri, lasi hartia sa iti alunece din mana in timp ce si tu aluneci cu privirea pierduta, sprijinit de un perete. Te opresti pe pardoseala rece, dar frigul nu are cum sa te afecteze pentru ca esti deja mai rece decat un sloi de gheata. Nici macar durerea pe care ti-ar provoca-o, in mod normal, duritatea suprafetelor nu o mai simti. Totul este la fel de incetosat ca dimineata de toamna in care te-ai trezit. Si incerci sa intelegi ce se intampla si cum ai gresit, dar nu reusesti. Orice film sau poveste ai crea, toate se rup in acelasi punct: raspunsul Ei...
Este atat de usor sa evacuezi pe cineva din viata ta... si atat de usor sa fii „evacuat”. Totul sta in cateva cuvinte spuse cu usurinta sau dificultate, dar care ascund in spatele lor povesti mult mai complexe si mai profunde. Trebuie sa stii asta foarte bine pentru ca ti-ai spus de atatea ori ca nu te vei mai atasa de nimeni, dar se pare ca nu reusesti sa te obisnuiesti cu ideea. Intelegi ca oamenii nu iti impartasesc ideile si sentimentele, dar uiti mereu ca este numai vina ta, pentru ca tu esti cel care simte, nu ei.
Afara e soare si cald. A trecut de mult de amiaza, dar tu inca esti pierdut printre ganduri. Nu poti uita toate cuvintele frumoase care s-au scris sau rostit. Nu poti uita zambetul acela superb si ochii despre care sperai sa te priveasca asa cum ii priveai si tu. Nu poti uita nici macar ca simti ceva pentru acea persoana. Si dintre toate, poate ca asta doare cel mai mult! Sau poate ca cel mai mult doare sa stii ca e vina ta... Iti spui ca timpul le rezolva pe toate, dar stii foarte bine ca e o minciuna si ca totul va dura pana la urmatoarea Ea... si pana la urmatoarea nota de evacuare, evident.

28 de comentarii:

  1. Nu oamenii aleg dragostea, ci destinul hotareste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu hotaraste destinul, tot oamenii hotarasc. Deciziile pe care le iei in viata te aduc in situatia de a cunoaste o persoana, iar daca incepi sa simti ceva nu simti pentru ca destinul iti "sopteste" sa simti...

      Ștergere
  2. Dureros, dar privind partea buna a lucrurilor, in exemplul dat de tine, macar te impaci mai usor cu gandul ca nu a fost sa fie si ca stia si cealalta persoana de sentimentele pe care i le purtai si incetezi sa mai speri. Mai dureros sau poate la fel de dureros este atunci cand sentimentele nu sunt impartasite.. dar rezultatul din pacate, este tot acelasi. Cel care simte este de vina, are de suferit..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai cam asta este exact ideea textului... mai putin ca te mai impaci mai usor cu gandul. Nu te impaci!

      Ștergere
  3. Carevaszică, tot peisajul acela frumos pe care l-ai descris cu câteva posturi anterioare, s-a risipit precum o pulbere de praf în vânt. Îmi pare atât de rău.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carevasazica, asta se intampla cand visezi cu ochii deschisi.

      Ștergere
    2. E bine să visezi, nimeni nu spune să nu o faci, dar îmi pare rău că a trebuit să te trezești prea brusc la realitate.

      Ștergere
    3. Nu m-am trezit brusc la realitate, eu sunt intotdeauna constient de ea. Iar textul nu e scris la persoana I...

      Ștergere
    4. Nu-i nimic, stai linistita. O sa iti povestesc eu pe mess.

      Ștergere
  4. Doamnee...cat de frumoasa acea scrisoare, acel mesaj...
    In ziua de astazi, multi baieti isi doresc sa li se spuna la fel, si nu cum se intampla acum, totul indiferent...:-<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma intreb daca ai inteles textul, pentru ca nu stiu cine isi doreste sa afle ca fata pentru care simte ceva nu simte nimic pentru el...

      Ștergere
  5. Acum inteleg comentul tau. Esti mult mai poetic. Nu am citit postarile anterioare referitoare la povestea cu Ea, insa apreciez ca macar a facut un efort sa explice situatia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am gandit ca daca nu as fi poetic nu as avea "audienta". Stii cum e, toti rad sau se simt prost cand citesc texte ironice, dar cam atat... dupa un timp se obisnuiesc si trec mai departe.
      Despre text... nu e neaparat o poveste, e doar o lectie pe care am vrut sa o "predau". Nu stiu cat de bine am reusit...
      Ea... a incercat si ea, dar ce putea face?

      Ștergere
  6. Este trist, dar cred o sa vina o alta "Ea" care o sa simta la fel ca si "El".

    RăspundețiȘtergere
  7. Tibi frumoase randuri, triste dar frumoase...ai dreptate, nu este usor dar nici imposibil...soarele va apune si pe strada ei, va rasari si pe strada lui din nou...si tot asa, viata isi urmeaza cursul firesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Dar soarele este pentru toti. De ce sa apuna pentru cineva ca mai apoi sa rasara pentru altcineva?

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. Sper ca nu ai patit si tu la fel...

      Ștergere
    2. Ba da, acum ceva timp. Insa sunt bine acum. Tot singura, dar bine...

      Ștergere
  9. Îmi amintesc de o oră când profesoara de română ne-a spus o vorbă:
    ”Ne doare că după atâta timp de suferință și destin nedrept, lucrurile nu se îndreaptă...”
    Din păcate nu îmi amintesc cui îi aparține aceasta (am căutat pe net, dar aparent oamenii și-au însușit-o ca fiind creație proprie), dar mi se pare relevantă (și adevărată?) în acest context...

    RăspundețiȘtergere