Nota de Evacuare

Intr-o dimineata tarzie de toamna, cand frigul si norii se luptau cu soarele care inca nu voia sa paraseasca peisajul colorat cu frunze moarte, ceata si nori argintii, ai vrea sa dormi inca putin pentru ca atunci cand te vei trezi sa fie cald si frumos. Dar ceasul nu iti permite, la usa bate cineva si totul in casa pare un dezastru. Te ridici incet, ca si cum legaturi stranse si invizibile iti tintuiesc corpul si trebuie sa le rupi. Arunci pe tine un halat in drumul spre usa, apoi deschizi cu teama. Este postasul, are o scrisoare pentru tine. Semnezi, multumesti, inchizi usa si arunci scrisoarea pe masuta din hol. Nu ai timp pentru ea acum.

Te intorci sovaind spre camera, gandindu-te la ce ai de facut si de la ce sa incepi. Te rezumi la a te spala pe fata in baie, dar nu te ajuta sa te trezesti, asa ca mergi in bucatarie si pregatesti pe fuga micul-dejun, care ar trebui sa fie pranzul. In timp ce mananci, mii de ganduri iti strabat mintea, dar aproape ca le ignori si pe acelea. Te opresti cu privirea asupra ferestrei si a peisajului de dincolo de ea. Dintr-odata iti amintesti ca e toamna si ca asta trebuia sa insemne ceva. Si atunci iti trece prin minte Ea! Si alergi cat poti de repede la masuta din hol, pentru a verifica expeditorul scrisorii pe care o primisei. Evident, Ea este expeditorul.

Iti tragi rasuflarea si deschizi cu grija plicul, ca si cum inauntru ar fi ceva foarte fragil si de valoare. Dar in fond, este, pentru ca este o hartie scrisa de Ea! O despachetezi incet si incepi sa citesti:

„Dragul meu,

M-ai intrebat daca m-am suparat citind randurile pe care mi le-ai scris si ti-am spus ca nu m-am suparat. Ei bine, adevarul este ca nici vesela nu am fost la gandul ca va trebui sa iti scriu niste cuvinte nu tocmai frumoase, poate chiar dureroase. Imi pare rau pentru cele ce urmeaza sa citesti.

Nu ma asteptam ca eu sa am un asemenea efect asupra ta, iar tu sa simti astfel de lucruri pentru mine. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar eu nu simt la fel pentru tine. Poate in tot timpul de cand te cunosc a existat un moment in care te-am vazut ca ceva mai mult decat un prieten, dar nu am reusit sa duc ideea mai departe si am renuntat. Ar trebui sa renunti si tu, sa pui capat sentimentelor pe care mi le-ai descris. Imi este foarte greu sa fiu pusa in situatia de a exprima ce simt pentru tine (sau ce nu simt, de fapt)...

Multumesc pentru cuvintele frumoase despre mine, dar nu stiu daca le merit. Poate sentimentele tale te-au orbit si ai exagerat putin. Nu stiu daca vom putea ramane prieteni in continuare. Nu stiu nici daca ai mai vrea asta. Nu as vrea sa iti alimentez iluziile si stiu ca nici mie nu mi-ar place ca persoana pentru care simt ceva sa ma considere doar o amica si nimic mai mult. Mai bine am renunta la tot si am sfarsi aici inainte sa ajungem prea departe si sa fie prea tarziu. Sper ca ma intelegi.

Cu drag,

A ta prietena”

Sfarsind aceste randuri, lasi hartia sa iti alunece din mana in timp ce si tu aluneci cu privirea pierduta, sprijinit de un perete. Te opresti pe pardoseala rece, dar frigul nu are cum sa te afecteze pentru ca esti deja mai rece decat un sloi de gheata. Nici macar durerea pe care ti-ar provoca-o, in mod normal, duritatea suprafetelor nu o mai simti. Totul este la fel de incetosat ca dimineata de toamna in care te-ai trezit. Si incerci sa intelegi ce se intampla si cum ai gresit, dar nu reusesti. Orice film sau poveste ai crea, toate se rup in acelasi punct: raspunsul Ei...

Este atat de usor sa evacuezi pe cineva din viata ta... si atat de usor sa fii „evacuat”. Totul sta in cateva cuvinte spuse cu usurinta sau dificultate, dar care ascund in spatele lor povesti mult mai complexe si mai profunde. Trebuie sa stii asta foarte bine pentru ca ti-ai spus de atatea ori ca nu te vei mai atasa de nimeni, dar se pare ca nu reusesti sa te obisnuiesti cu ideea. Intelegi ca oamenii nu iti impartasesc ideile si sentimentele, dar uiti mereu ca este numai vina ta, pentru ca tu esti cel care simte, nu ei.

Afara e soare si cald. A trecut de mult de amiaza, dar tu inca esti pierdut printre ganduri. Nu poti uita toate cuvintele frumoase care s-au scris sau rostit. Nu poti uita zambetul acela superb si ochii despre care sperai sa te priveasca asa cum ii priveai si tu. Nu poti uita nici macar ca simti ceva pentru acea persoana. Si dintre toate, poate ca asta doare cel mai mult! Sau poate ca cel mai mult doare sa stii ca e vina ta... Iti spui ca timpul le rezolva pe toate, dar stii foarte bine ca e o minciuna si ca totul va dura pana la urmatoarea Ea... si pana la urmatoarea nota de evacuare, evident.