vineri, 2 decembrie 2011

Un Moment Perfect


Intr-un oras oarecare, un autobuz oarecare circula seara, mereu aglomerat, plin cu oameni tristi, grabiti, vizibil deranjati de ora inaintata. Printre ei, unul singur era mereu cu zambetul pe buze si privirea pierduta prin geamul murdar al vehiculului. Parea un om fericit.
Privea fara sa bage de seama masinile oprite la semafoare, oamenii grabiti de pe trotuare, magazinele care se inchideau, soarele rosiatic care apunea in spatele blocurilor reci si monotone, copacii care isi unduiau frunzele in adierea vantului lenes al serii, pasarile care zburau dezorientate printre toate acestea... pentru toti fiecare zi era o zi ca toate celelalte, o zi in care se trezisera sa mearga la munca, sa isi obtina mancarea si alte necesitati, sa isi duca traiul lor obisnuit. Pentru el insa, era inca o noua zi in care sa se bucure, o noua zi in care sa faca ceea ce stia el mai bine, o noua zi in care sa traiasca.
Se uita apoi mirat la ceilalti si nu intelegea de ce ei nu se bucurau de tot ceea ce ii inconjura. Se intreba de ce nu pot fi si ei fericiti asa cum era el. Isi spunea ca ei nu stiu sa aprecieze ceea ce au si ii compatimea pentru ca nu puteau fi fericiti. Iar ei il priveau toti cu dispret sau mirare, neintelegand de ce el era atat de vesel, in timp ce ei nu puteau fi.
Tot acest spectacol se sfarsea brusc in fiecare seara la aceeasi statie, cand calatorul vesel cobora, atragand si mai mult invidia calatorilor ramasi parca si mai tristi in urma lui. Cu totii se uitau mirati dupa el, incercand sa observe ceva diferit, ceva ce l-ar fi putut face fericit. Insa el mergea inainte pe drumul lui, fara sa se opreasca, fara sa se uite inapoi. Se oprea de fiecare data in fata aceleiasi porti si intra in aceeasi curte, in aceeasi casa modesta.
Intr-o seara, unul dintre calatori nu a mai putut suporta curiozitatea care il inghiontea, asa ca se adresa calatorului vesel:
– Domnule, nu va suparati, eu si ceilalti oameni va observam in fiecare seara calatorind cu autobuzul acesta. Intotdeauna sunteti cu zambetul pe buze, priviti prin fereastra, apoi priviti in autobuz la noi, va mai dispare din zambet, coborati mereu la aceeasi statie, va revine zambetul si mergeti de fiecare data pana la aceeasi adresa. Care este secretul fericirii dumneavoastra?
– Draga domnule, nu este nici un secret – spuse calatorul pe un ton serios, dar cald. Eu ma intreb, privindu-va, cum nu puteti fi fericit si dumneavoastra fiind inconjurat de atatea lucruri frumoase. Dimineata nu observati soarele rasarind, norii disparand, pasarelele ciripind, toata acea agitatie. La pranz nu va bucurati de caldura de afara, de aerul proaspat, de pauza de masa sau pur si simplu, de dupa-amiaza lenesa. Seara nu va bucurati de frumusetea apusului si a stelelor care apar, de drumul catre casa, de intalnirea cu cei dragi...
– Dar gresiti – il intrerupse omul. Si noi observam toate aceste lucruri, doar ca nu mai avem timp sa ne bucuram de ele. Si apoi, toate acestea sunt lucruri banale, nu cred ca din cauza lor sunteti dumneavoastra atat de fericit. Poate vi se intampla ceva acasa, sau la adresa unde mergeti in fiecare seara. Ce se intampla acolo?
– Ei bine – relua calatorul – daca vreti neaparat sa stiti, am sa va spun. Acolo unde merg in fiecare seara este casa mea. Si am sa va spun de ce merg in fiecare seara atat de vesel acasa: de cate ori deschid usa casei si intru, sunt intampinat de trei fiinte absolut speciale, trei fiinte minunate pentru care as face orice si pe care le pretuiesc si le iubesc mai mult decat orice din lumea asta. Iar acele trei fiinte sunt sotia si copiii mei. In momentul in care intru pe usa, ma intampina cu totii veseli, bucurosi ca am ajuns la ei. Copiii imi sar in brate iar sotia ma saruta. Si poate nu pare mult pentru altii, dar eu in acel moment imi dau seama ca oricate bucurii si necazuri am intampinat in viata asta, a meritat din plin si tot ce am facut nu a fost degeaba. In acel moment sunt cel mai fericit om din lume pentru ca ma simt implinit. De aceea ma grabesc in fiecare seara sa ajung acasa, mereu vesel cu gandul la momentul acela. Pentru mine acel moment este perfect. Pe dumneavoastra ce va face fericit? Care este momentul dumneavoastra perfect?

8 comentarii:

  1. Foarte frumos si acest articol!
    Imi place foarte mult ca ai pus in evidenta pozitivismul.
    Lucrurile banale sunt respinse de oamenii prinsi in rutina dar sunt atat de frumoase..pentru ca sunt in aparenta mici,nesemnificative.Si trebuie sa fim diferiti ca sa le observam?
    Trebuie sa fim atenti la optimism si frumusetea banala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred ca trebuie sa fim atenti la optimism. Optimismul tine de vise, idei... realitatea e cea la care trebuie sa fim atenti. Si da, ca sa observam unele lucruri, mai trebuie sa fim si diferiti. Pentru ca de multe ori, asa cum suntem, trecem pe langa ele fara sa le observam.

    RăspundețiȘtergere
  3. si pe mine ma fac fericita persoanele dragi.momente simple, desi uneori le ignor fara sa vreau.

    frumoasa povestioara :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, se intampla destul de des sa nu apreciem lucrurile la adevarata lor valoare...

    Multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Eh, a fost o coincidenta, eram pe net si am gasit email cu comentariul. Si nu e nimic ca ai lasat un comentariu, apreciez :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Intr-adevar un moment perfect dar, imperfect sau banal sau fara de valoare, considerat de altii! Pentru mine conteaza enorm si astfel de lucruri m-ar face fericita. :) In lucrurile simple se gasesc cele mai frumoase trairi.. trebuie doar sa vrem sa le vedem!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, probabil ca nu e perfect pentru cei carora le place sa numere banii, sa faca sex pe bancheta din spate a masinii scumpe cu o femeie plina de implanturi si operatii, sa plimbe din vila in piscina, sa mearga prin cluburi si saloane sau cine stie ce astfel de placeri care le aduc lor satisfactie...

      Ștergere