Bunatatea

Toata lumea face fapte bune in perioada sarbatorilor. Cadouri, vizite, impacari, donatii, toate sunt fapte bune de facut. Unii le fac si cu alte ocazii, altii nu. In spatele acestor fapte bune se ascund diverse motive, de la cele mai bune intentii pana la cele mai ascunse, de la simple donatii pana la rascumparari ale greselilor, de la compasiune pana la asteptari si interese.

De multe ori, oamenii sunt suspiciosi in privinta lucrurilor pe care le primesc sau li se intampla. Unii considera ca totul li se cuvine, altii acorda un oarecare respect, altii vor sa rasplateasca totul iar ei pur si simplu se intreaba care este scopul, motivul sau interesul.

Religia ii invata pe oameni sa imparta ce au cu cei mai putin fericiti decat ei. Dar ei impart ceva doar atunci cand simt ca au gresit si trebuie sa isi rascumpere greselile. Sau atunci cand vor sa isi consolideze imaginea in societate. Iar in general, cand impart ceva cu altii, dau celorlalti ceea ce nu le mai foloseste sau ce nu le place. Nu se gandesc sa dea ceea ce ar dori si ei sa primeasca de la altii pentru ca stiu ca oricum nu ar primi.

Societatea indeamna la ajutor si sprijin intre oameni, existand diverse fundatii si organizatii care se ocupa cu donatii, ajutor specializat sau cazare pentru cei aflati in nevoie. Calitatea acestor servicii nu este la nivelul celor platite, dar nimanui nu ii pasa atat timp cat ele sunt oferite si cineva se bucura de ele.

Unii fac fapte bune pentru ca simt ca ii pot ajuta pe ceilalti. Dar cei pe care ii ajuta nu sunt mereu multumiti de ce primesc. Unii fac fapte bune pentru ca asta ii face fericiti. Dar fericirea este greu de obtinut. Unii fac fapte bune asteptand ca si altii sa faca ceva pentru ei. Numai ca de multe ori, nu doar ca nu primesc ceva in schimb, dar ceilalti chiar uita ajutorul primit. Unii fac fapte bune pentru a-si imbunatati imaginea in ochii celorlalti. Dar numai acele fapte nu sunt de ajuns pentru a corecta defectele pe care le observa restul.

Daca toate aceste comportamente nu au la baza numai intentii bune, se mai pot considera faptele bune o dovada de bunatate? Este bunatatea altceva decat naivitate, ipocrizie sau vanitate? Daca astea sunt motivele pentru care oamenii fac fapte bune, mai exista oameni buni? Sunt oamenii buni cu adevarat buni? Pentru adevaratul progres al umanitatii poate nu este nevoie de bunatate, ci doar de ambitie si determinarea de a face orice. Insa care ar mai fi scopul progresului pentru umanitate daca oamenii si-ar pierde poate cea mai de pret calitate umana – bunatatea?