Lumea oamenilor. Oamenii lumii. Un ansamblu haotic de idei eterogene si abstracte. Peisajul sordid acapareaza invaziv privirea pana la punctul in care orizontul devine un ideal iluzoriu, o tinta imposibil de atins. Cate un front pe care oamenii lupta cu timpul, spatiul sau cu ei insisi se reveleaza sporadic. Oamenii modeleaza lumea si totusi lumea modeleaza oamenii.
Eroii si modelele sunt personaje obscure, dar totusi celebre. Actiunile lor definesc tiparul evolutiv. Uneori sunt condamnati, dar intotdeauna sunt tolerati sau poate chiar sprijiniti de catre restul. Mijloacele de promovare le sunt excesive si accesibile, iar masele sunt avide pentru astfel de informatii.
Ochiul inconstient observa aberatiile si le considera normale. Ochiul constient observa aberatiile si este constrans sa le tolereze, desi il nemultumesc sau il dezgusta. Constiinta este plina de pacate pe care le regreta sau pe care le ignora. Discernamantul nu mai este nici macar empiric pentru ca experienta produce constant rezultate omogene indiferent de calitatea lor. Factorii restrictivi sunt ignorati sau evitati. Educatia este facultativa, religia – o plasmuire pretentioasa iar etica este retorica. Indiferenta este calitate iar compasiunea, defect. Intrinsecul devine opac, incomprehensibil in vreme ce extrinsecul caracterizeaza la prima vedere. Obiectivele justifica procedurile indiferent de legitimitate. Libertatea este absoluta, iar drepturile exclud obligatiile.
Totul se intampla cu o viteza stupefianta, efectele fiind halucinogene. Timpul de reactie este scurt iar ezitarile presupun esecul caci asteptarea este imposibila. Competitia este acerba iar premiile sunt dedicate celor abilitati, nu celor demni. Prioritatea o detine intotdeauna propria persoana. Grija fata de ceilalti reprezinta un impediment sever. Iar linia de sosire se distanteaza tot mai mult atunci cand competitia se apropie de final.
Asemeni unei enigme, lipseste piesa care sa defineasca tabloul. Indiciile sunt indescifrabile, sensul este ascuns, experienta este insuficienta, logica este inutila iar rabdarea este finita. Si apoi, cine ar putea privi imaginea de ansamblu la final?
Nimeni. Totul este blur.
RăspundețiȘtergereSau nimeni nu are o privire destul de patrunzatoare. Btw, m-am inspirat de la tine cu postarea asta, desi cred ca e evident :))
RăspundețiȘtergereAi descris lumea asa cum e.Nu numai cum o vezi tu.Nimeni nu vrea sa vada nimic.Nici macar nu se sinchiseste cineva sa afle cum stau lucrurile defapt si daca se poate face ceva.Iar daca nu se poate apare indiferenta si toti apar intr-un tablou in care nici ei nu stiu a cui e opera.
RăspundețiȘtergereIar daca nu pot afla a cui e opera, insinueaza diverse teorii ale conspiratiei...
RăspundețiȘtergereMda..simple presupuneri.
RăspundețiȘtergereNu chiar simple... trebuie sa fie elaborate ca sa dea impresia de autenticitate si implicit sa satisfaca nevoia de cunoastere.
RăspundețiȘtergereElaborate,da.Dar nici nevoia de cunoastere nu mai e.Le creaza doar pentru a atrage atentia.
RăspundețiȘtergereSi nu numai. In ultima vreme s-a dezvoltat un interes pentru psihoze induse in masa. Incepand cu criza financiara si sfarsind cu exploziile solare, toti vor sa induca teama ca se va intampla ceva...
RăspundețiȘtergereDa. Exact! De parca asta ar fi solutia: sa se refugiem intr-un dezastru,intr-un sfarsit pe care nici ei nu-l stiu de unde,cum,cand,daca vine.:)
RăspundețiȘtergerePrefera necunoscutul.
refugieze*
RăspundețiȘtergereNu doar ca il prefera... se hranesc cu el :))
RăspundețiȘtergere