Seara isi arunca valul peste pamantul obosit.
Padurea e ruginita si pasarile nu mai canta. Campul e uscat si florile nu mai
raspandesc parfumul lor. Vantul isi rostogoleste suflarea rece peste covoarele
de petale si frunze uscate. Luna isi arata chipul palid printre norii grei. Si
pe cat de luminoasa este stralucirea ei, pe atat de intunecat este abisul
gandurilor...
Un vechi compas spart se invarte odata cu
ceasul, aratand ca timpul nu sta pe loc, iar locurile se schimba odata cu
timpul. Totul este ca un rau involburat care se bate sa isi sparga albia si sa
depaseasca obstacolele intalnite in cale, in drumul lui spre libertate. Apa
umple si goleste, spala si murdareste, da viata si distruge. Din cer picura
pacate si din pahare curg doar lacrimi. Apa nu se transforma in vin, nici macar
colorata.
Valoarea lucrurilor este data de praful pe
care il asaza peste ele uitarea in trecerea timpului. Secole intregi se scurg
intr-o secunda, cu tarana care zboara in vant. Se intorc intr-un lung ecou pe
un nor de fum, printre dare de regrete si zgarieturi de amintiri. Se amesteca
intr-un vals lent cu parfum de uitare si mucegai de vise, apoi se lasa intr-o
umbra de fericire peste incremenirea neputintei, intr-un dor nebun.
Totul e pustiu si ploua rece. Vantul imprastie
totul fara sens si luminile sunt orbitoare, iar ceata danseaza romantic cu
umbrele pe o piesa misterioasa. Muzica de salon si dansul de societate
completeaza perfect visul absurd intr-o masura exagerata. Ecourile murmura
soapte de plumb, tarandu-le in noroi. Stropii mici si reci patrund adanc in
esenta lucrurilor, oprind chiar si timpul in caderea lor. Intunericul il
imbratiseaza si il linisteste, caci nimic nu e sortit sa ramana pe loc pentru
totdeauna, nici macar blestemul.
Nimic nu se schimba, totul se uita.
Intunericul si lumina se imping si trag dupa ele timpul si anotimpul, vremurile
si vremea, inceputul si sfarsitul. Miscarile lor reci si amortite traseaza
amintiri si vagi impresii, spre a fi uitate si ingropate in somnul linistit al
lipsei de constiinta. Doar ploaia mai arunca stropii ei grei peste adormirea
acuta, dar curgerea ei melancolica nu mai are niciun efect – e toamna...
E toamna si la tine in sufletul tau?
RăspundețiȘtergereCam este...
ȘtergereScrii frumos..
RăspundețiȘtergereMultumesc.
ȘtergereRomanticule. :) Imi place tare mult postarea asta...
RăspundețiȘtergereMa bucur :)
Ștergere