luni, 30 septembrie 2013

E Toamna

Seara isi arunca valul peste pamantul obosit. Padurea e ruginita si pasarile nu mai canta. Campul e uscat si florile nu mai raspandesc parfumul lor. Vantul isi rostogoleste suflarea rece peste covoarele de petale si frunze uscate. Luna isi arata chipul palid printre norii grei. Si pe cat de luminoasa este stralucirea ei, pe atat de intunecat este abisul gandurilor...
Un vechi compas spart se invarte odata cu ceasul, aratand ca timpul nu sta pe loc, iar locurile se schimba odata cu timpul. Totul este ca un rau involburat care se bate sa isi sparga albia si sa depaseasca obstacolele intalnite in cale, in drumul lui spre libertate. Apa umple si goleste, spala si murdareste, da viata si distruge. Din cer picura pacate si din pahare curg doar lacrimi. Apa nu se transforma in vin, nici macar colorata.
Valoarea lucrurilor este data de praful pe care il asaza peste ele uitarea in trecerea timpului. Secole intregi se scurg intr-o secunda, cu tarana care zboara in vant. Se intorc intr-un lung ecou pe un nor de fum, printre dare de regrete si zgarieturi de amintiri. Se amesteca intr-un vals lent cu parfum de uitare si mucegai de vise, apoi se lasa intr-o umbra de fericire peste incremenirea neputintei, intr-un dor nebun.
Totul e pustiu si ploua rece. Vantul imprastie totul fara sens si luminile sunt orbitoare, iar ceata danseaza romantic cu umbrele pe o piesa misterioasa. Muzica de salon si dansul de societate completeaza perfect visul absurd intr-o masura exagerata. Ecourile murmura soapte de plumb, tarandu-le in noroi. Stropii mici si reci patrund adanc in esenta lucrurilor, oprind chiar si timpul in caderea lor. Intunericul il imbratiseaza si il linisteste, caci nimic nu e sortit sa ramana pe loc pentru totdeauna, nici macar blestemul.
Nimic nu se schimba, totul se uita. Intunericul si lumina se imping si trag dupa ele timpul si anotimpul, vremurile si vremea, inceputul si sfarsitul. Miscarile lor reci si amortite traseaza amintiri si vagi impresii, spre a fi uitate si ingropate in somnul linistit al lipsei de constiinta. Doar ploaia mai arunca stropii ei grei peste adormirea acuta, dar curgerea ei melancolica nu mai are niciun efect – e toamna...

6 comentarii: