sâmbătă, 15 decembrie 2012

Damnare

Dialoguri plutesc mute
Intr-un lung si surd ecou
Prin aerul vechi si ranced
Cu miros ciudat de nou.

Litere se ingroapa in piele
Scrise cu patima si jind
Lasate de suferinte grele
Cand lacrimile curg sclipind.

Priviri se arunca oarbe
Intr-un adanc si opac halou
Si incearca sa le soarbe
Intunericul intr-un tablou.

Soapte in timpane sparte
Isi cauta locul in zadar
Caci vorbele sunt desarte
Cand se rostesc nesolidar.

Ocheade se vad descoperite
In fata ochilor indiferenti
Si degeaba isi cauta motive
Fiindca acuzatorii sunt absenti.

Viata si moartea se imbratiseaza
La fel ca noaptea si dimineata
Iar cand si sortii se impreuneaza
Luna fura Soarelui roseata.

Rai sau Iad este totuna
Cand demonii se ascund in ingeri
Iar moartea poarta cununa
Punand jugul pe-ai vietii umeri.

A fi sau a nu fi
Nu este intrebarea
Si a trai si a pieri
Aceeasi e chemarea,

Acelasi e deznodamantul
In lumea asta asa bolnava
Pe toti ii asteapta pamantul
Si nu-i erou sa afle slava,

Nici macar cer sa il salveze
Cand sufletele mor implorand
Zeii ce vor sa le blameze
Creatia proprie blestemand.

Dar cine-i oare vinovatul:
Sufletul slab supus tentatiei
Ispititorul, incornoratul
Ori chiar autorul creatiei?

22 de comentarii:

  1. Ai reusit sa creezi ceva ce doar visam ca mi-as dori sa creezi.E forma perfecta in care ma identific! Superb!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Culmea este ca nu asta era scopul meu. Am scris ce am simtit. Multumesc!

      Ștergere
  2. Cât de frumos! Cât de...trist dar atât de frumos. Poate "a fi sau a nu fi" nu este întrebarea. De fapt, poate este. Dar sunt atât de multe alte întrebări care vin odată cu ea...încât nu mai știi ce răspunsuri să dai celorlalte întrebări. Și te pierzi. Frumos post!:*

    RăspundețiȘtergere
  3. Superba poezie..sa mai scrii in versuri.. chiar ai potential!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Voi mai scrie cand voi mai avea inspiratie.

      Ștergere
  4. Foarte frumos ai scris.. poetule! :)

    Ne adresam o multime de intrebari,
    Dar avem prea putine raspunsuri
    Si patrundem de cele mai multe ori in neintelesuri.
    Suntem prea mici si neinsemnati,
    Dar vom sti noi oare, de ce am fost creati?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, poeto! Tu scrii poezii de mult.

      Probabil ca nu vom sti niciodata raspunsurile tuturor intrebarilor, pentru ca de multe ori nici nu stim daca ne punem intrebarile corecte...

      Ștergere
    2. Adevarat graiesti! :)

      Da, de mult m-am apucat de scris poezii, dar in ultima vreme chiar nu am mai scris. Cu siguranta voi mai scrie si sper sa strang mai multe, dar am nevoie de inspiratie. :)

      Ștergere
    3. Pai... sper ca te-am inspirat eu sa mai scrii :D

      Ștergere
    4. Sa stii ca da.. de aceea ti-am si raspuns in versuri :)

      Ștergere
  5. Jos palaria, Tibi! si daca asta e prima poezie esti eroul meu :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi place poezia. Simt cum trece un fior de gheata fierbinte prin fiinta mea. M-am uitat si la poza. Imi place si ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesant comentariul tau. Ma bucur ca ti-a placut :)

      Ștergere
  7. http://suntfraiera.blogspot.ro/2012/12/blog-of-year-2012-un-premiu-neasteptat.html ai o nominalizare :D

    RăspundețiȘtergere