Fusese o vreme insorita pana atunci. Apoi a venit toamna grea, rece si cenusie, tarandu-si bratele de plumb peste cladiri, copaci, masini, oameni, animale...
Ploile au cazut zile intregi, ca si cum toamna ar fi vrut sa spele tot si toate: praful verii, noroiul, frunzele moarte, hartiile aruncate, dar si gandurile, regretele sau pacatele oamenilor. Nimic nu parea sa ramana in urma ploii, nici macar razele soarelui. Iar stropii mici si reci patrundeau in orice colt, chiar si in sufletele cele mai intunecate. Scoteau la iveala cele mai ascunse dorinte, amintiri care pareau uitate, regrete care pareau suprimate, iubiri care pareau sterse si chipuri care pareau pierdute.
Totul parea sa isi piarda culorile vesele ale verii, palind in ruginiul sur al toamnei. Pe chipurile oamenilor se citea apatia. Nu toti aveau motive sa fie tristi, dar cei mai singuri dintre ei pareau cei mai veseli. Pentru ca pe fata unui suflet singur sta intoteauna un zambet discret, dar plin de bunatate si dorinta de a ajuta. Si intotdeauna ascund ceea ce ii apasa, ceea ce ii macina si ceea ce ii intristeaza.
Cu totii au in suflet o fiinta draga. Cei mai norocosi se bucura inca de prezenta ei. Ceilalti traiesc cu amintirea ei. Fie ca e prima sau doar o alta toamna fara ea, intotdeauna ceva nu mai e la fel, desi totul se intampla in aceleasi locuri in care se intampla si inainte. Merg pe aceleasi drumuri si isi amintesc cum alta data mergeau tinandu-se de mana, iar distantele pareau prea scurte. Acum merg cu mainile in buzunar ca sa nu simta aerul rece si se opresc des, obositi de drumul lung. Radeau impreuna printre vantul jucaus si frunzele colorate. Acum vantul e rece iar frunzele pale... Cat de multe se pot schimba intr-un an... E ciudat cum de atunci totul pare altfel, si totusi, e la fel. Cine nu detesta sa vada aceleasi lucruri care declanseaza amintiri nedorite?
Toamna reprezinta un anotimp plin de melancolie,tristete,inconjurat de un cadru natural pictat in culori calde dar care in acelas timp transmit o stare de tristete,nostalgie,zadarnicia timpului pierdut si sfarsitul unor amintiri calde. E foarte frumoasa postarea! Imi place.:*
RăspundețiȘtergereMultumesc.
RăspundețiȘtergere. Hm...toamna! Anotimpul meu preferat, of...iti multumesc pentru o ocazie ca asta >;d<
RăspundețiȘtergeree foarte frumoasa postarea <3 si...uneori...e placut sa mergi in locuri pline cu amintiri.
Care este ocazia, Ana?
RăspundețiȘtergereSi da, e placut sa mergi prin acele locuri... dar nu des.
...si se uita inapoi sa vada daca nu cumva timpul ii ajunge din urma.. niciodata.
RăspundețiȘtergereCris, eu cred ca de fapt ei vor sa ajunga timpul din urma si sa treaca peste amintirile care ii tin pe loc :)
RăspundețiȘtergereFrumos spus. Adevarat doar cateodata. Din pacate :)
RăspundețiȘtergereMultumesc :)
RăspundețiȘtergere. Ocazia de a citi ceva interesant cu titlul 'toamna' : ), stiu ca as fi putut cauta dar...a fost mai placut asa, fara sa stiu, ca o surpriza. Ah...delirez.
RăspundețiȘtergereNu delirezi, stai linistita. Imi pare bine ca am reusit sa te surprind :)
RăspundețiȘtergere