Respectul

Din ce in ce mai des, oamenii dezamagesc alti oameni. De multe ori, cu buna stiinta, pentru ca in ziua de azi e tot mai greu sa dai dovada de bun-simt sau respect pentru ceilalti. Si aici nu e vorba doar despre egoism si de a pune propria persoana pe primul loc, ci si despre comoditate sau lene. E mai usor sa deranjezi si sa superi oamenii decat sa te straduiesti sa faci ceva doar pentru tine si cei cu care ai tu treaba.

De exemplu, e mai usor sa se asculte muzica la difuzoare decat sa se utilizeze casti si sa se asculte pentru sine insusi. Sau e mai usor sa se trimita un mesaj catre toti prietenii din lista cuiva de socializare decat sa ii aleaga doar pe cei la care trebuie sa ajunga de fapt acel mesaj. E mai usor sa se arunce gunoiul pe jos decat sa se indrepte cineva catre cel mai apropiat cos de gunoi si sa il arunce acolo. E mai usor sa traverseze cineva pe unde vrea decat sa mearga pana la prima trecere de pietoni si sa traverseze pe acolo.

Se mira unii oameni de starea in care au ajuns. Dar e vina tuturor si in timp ce toti se plang, nimeni nu ia atitudine. Oamenilor le place sa arate cu degetul si sa judece, dar cu ce ii face asta mai buni daca ei insisi nu fac nimic pentru a corecta lucrurile? Nu spune nimeni „uite ce rau e ca se intampla asa, hai sa schimb ceva”. Nu, din contra, oamenii sunt obisnuiti sa spuna „ce rau e ca nimeni nu face nimic si se intampla asa”. Si apoi cu totii injura. Da, ce usurare e sa injure... S-a gandit cineva cum ar fi ca in locul acelor cuvinte urate, sa se gandeasca la ceva frumos si sa se calmeze, poate chiar sa rada? Nu, normal, e mai usor sa spuna tot ce le poate iesi pe gura.

Cel mai grav este insa ca desi multi gresesc, nu admit asta. Nu spune nimeni „uite ce am facut, imi cer scuze, voi incerca sa nu mai repet”. In schimb, daca cineva are curajul sa reproseze ceva cuiva, primeste un mesaj de genul „cum ti-ai permis?”. De ce? Din nou, pentru ca e mai usor pentru oameni sa isi ascunda faptele in spatele unui paravan de asa-zisa „dreptate” pe care pretind ca o au. „Asa-zisa” pentru ca dreptatea aceasta de care abuzeaza toti este de fapt egoism. Nu vor admite ca au gresit pentru ca EI nu pot gresi, doar ceilalti pot. Nu sunt EI de vina pentru ce au facut, ceilalti sunt vinovati ca nu pot accepta faptele LOR. Nu sunt EI de vina nici pentru ca s-a intamplat ceva rau, ceilalti sunt de vina pentru ca LE reproseaza asta sau LE atribuie ceva. Si niciodata nu sunt EI responsabili pentru ce au facut, intotdeauna sunt ALTII din cauza carora se intampla totul.

Toata lumea pretinde respect si echitate, insa daca ar fi posibil, toti ar dori sa fie superiori celorlalti. Si in vreme ce competitia poate fi scuzata prin insasi natura umana (exista oameni care pretind ca evolutia se bazeaza pe nevoia omului pentru competitia cu ceilalti oameni), respectul se castiga. Daca cineva pretinde respect, trebuie sa il si ofere.

Asa ca data viitoare cand mai gresiti sau sunteti pe cale de a face ceva ce stiti ca e gresit, intrebati-va cateva secunde daca asta e singura cale sau de fapt, cea mai usoara. Si daca cineva va spune ca ati gresit, intrebati-va daca sigur aveti voi dreptate  si nu e asa cum vi se spune sau daca, de fapt, chiar asa e. Nu costa mult si ati putea fi uimiti de ceea ce veti descoperi.