Să Te Văd Din Nou

Se spune că trebuie să cultivăm fericirea precum am cultiva o grădină: cu dedicare, cu intenție și peste toate cu disponibilitatea de a o lăsa să crească de la sine. Dar fericirea e scumpă pentru sufletele sărace și nu de puține ori tot ce ne omoară ne face să ne simțim atât de vii… nu de puține ori primim o singură șansă, apoi începe furtuna.

Iar în liniștea dinaintea furtunii, îmi lipsește zâmbetul tău care luminează chiar și cele mai întunecate gânduri, îmi lipsesc ochii tăi care topesc chiar și cele mai înghețate inimi, îmi lipsesc buzele tale care îndulcesc chiar și cel mai amar venin și cel mai mult îmi lipsești tu, cea care face totul mai frumos chiar și din nimic. Ești mai frumoasă decât prima rază de pe cerul trandafiriu al dimineții, iar mie îmi este dor să îți simt îmbrățișarea caldă și să-ți văd chipul strălucind mângâiat de soare.

Plouă și parcă-s toate anotimpurile într-o singură zi… în toate mă regăsesc, dar nu te găsesc pe tine. Și nu știu unde duce drumul meu, dar e mult mai frumos când merg cu tine de mână. Tu ești o visătoare cu aripile frânte și lumea pe lângă tine e doar un petec de catifea din ciocolata neagră a nopții, cu aromă delicată de vanilie. Doar tu știi să conturezi poezia formelor ei și fără tine totul e în scurtcircuit.

Dar oricât ar ploua, dorul din mine rămâne nestins și aș vrea să storc din mine tot amarul. Aș vrea să fie doar un vis și să mă trezesc pe o plajă scăldată de valuri de azur, iar lângă mine să fie doar umbra ta și un castel de nisip. Însă te aștept precum un zeu in exil, privat de puteri și lăsat doar cu singurătatea nemuririi. Te aștept în nopțile stinse atât cât stelele luminează deasupra ta și în zilele triste atât cât soarele te mângâie cu razele lui blânde. Și tot ce îmi doresc e doar să te văd din nou…