luni, 19 mai 2014

O Zi de Vară

Astăzi suntem mai aproape cu un ieri de mâine. Şi plouă cu secunde peste tot în jurul nostru, dar soarele ne mângâie cu raze blânde şi nori din vată. Suntem doi copii ai timpului, însă zâmbetul tău străluceşte mai puternic decât soarele şi în părul tău se împletesc legende topite de demult. Eşti mai frumoasă ca o zi de primăvară...
Astăzi suntem mai departe cu un ieri de alaltăieri. Şi ninge cu minute peste tot în jurul nostru, dar soarele ne încălzeşte cu amintiri frumoase şi zâmbete largi. Suntem doi copii ai timpului, însă privirea ta e mai caldă ca soarele şi în ochii tăi strălucesc toate frumuseţile sufletului. Eşti mai frumoasă ca o zi de iarnă...
Astăzi suntem mai fericiţi cu un ieri decât eram. Şi cad ore ca frunzele peste tot în jurul nostru, dar soarele ne adăposteşte cu umbra nucului şi apusul violaceu. Suntem doi copii ai timpului, însă părul tău e mai moale decât cel mai pufos nor şi pe umerii tăi cresc cele mai dulci fructe. Eşti mai frumoasă ca o zi de toamnă...
Astăzi suntem mai în urmă cu un ieri faţă de vară. Şi raze de zile cad leneşe peste tot în jurul nostru, dar soarele ne îmbie cu cer senin şi flori parfumate. Suntem doi copii ai timpului, însă în braţele tale mă simt ca acasă şi la pieptul tău ai strâns toată căldura. Eşti mai frumoasă ca o zi de vară...
Astăzi suntem cu un ieri mai mult în spate. Şi tot astăzi suntem cu un mâine mai mult înainte. Astăzi suntem doi copii. Şi tot astăzi suntem unul. Vântul ne e leagăn şi soarele ne veghează, un covor de flori şi iarbă se întinde la picioarele noastre şi timpul ne stă pod peste râul-curcubeu. Astăzi e doar o zi de vară...

10 comentarii:

  1. Când mă gândesc la trecerea timpului, simt o tristeţe inexplicabilă, poate pentru că ce este acum, de mâine sau chiar mai devreme, se poate numi că a fost şi nu se ştie dacă va mai fi... Fiecare azi este un prezent scurt, apoi un trecut din ce în ce mai umbros, lung şi poate chiar mut. Putem fi o secundă pentru un trecător, o oră pentru o întâlnire unică, ani pentru cineva anume şi nu în ultimul rând, pentru noi. E frumos că putem uita de timp şi de vârsta pe care o purtăm, atunci când ne scăldăm într-o frumuseţe, fie ea braţele persoanei iubite, fie o plimbare prin parc, sau orice altceva care ne face o deosebită plăcere.
    Frumos! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Totuşi, nu intenţionam să provoc melancolie. Poate că tu ai propriile regrete despre vară şi iubire, însă asta nu ar trebui să te oprească să le trăieşti pe ambele la intensitate maximă. Îmi pare rău pentru tine, într-un fel... Cât despre ce ai spus, este adevărat, dar de ce să ne gândim la astfel de lucruri cu tristeţe în loc să ne bucurăm că există ori au existat?

      Ștergere
    2. Ştiu că nu ai vrut să provoci melancolie. Eu fac greşeala de a contempla timpul şi de aceea îmi provoacă acea tristeţe sau mai mult tristeţe decât bucurie. Aş fi preferat să nu fiu aşa... Cred că viaţa le cuprinde pe toate, adică şi bucurii şi tristeţi, dar nu sunt sigură dacă în egală măsură. Probabil contează mult cum vrem să privim, cum schimbăm lucrurile, iar astea tot în timp se pot rezolva. :)

      Ștergere
    3. Cred că cea mai mare greşeală pe care o poate face omul este aceea de a se baza pe orice altceva decât propria persoană. Timpul nu rezolvă nimic dacă tu doar stai şi aştepţi, aşa cum oamenii nu îţi dau ceva doar pentru că tu le ceri. Am să îţi spun un citat celebru: „nu există alt destin decât cel pe care ţi-l faci” – asta se aplică tuturor; dacă ne-am naşte cu un plan, ar însemna că nu putem face nimic să îl evităm, însă după cum observi, noi trăim în haos şi din haos se poate naşte ordinea, dar ordinea aceasta are şi ea nevoie de părinţi sau cauze...

      Ștergere
    4. Ai perfectă dreptate! Am descoperit de mult că cel mai bine este să te bazezi pe tine, să te iubeşti pe tine înainte de toate, ca să îţi fie bine. Aşa este, nu timpul rezolvă, ci cum acţionăm noi în timp.
      E bine că nu ne-am născut cu un plan... Dacă ne-am fi născut, probabil ar fi fost bine, dar numai în condiţiile în care omul, viaţa, ar fi avut alte definiţii şi cred că acesta nu ar fi avut nimic de reproşat acelui plan, adică totul ar fi fost normal, firesc.
      Voi reuşi să fac şi ordine, pentru că ştiu că omul este înzestrat cu putere...

      Ștergere
    5. Problema cu lucrurile stabilite este aceea că nu sunt stabilite în deplin acord. Şi de o parte, şi de alta, există compromisuri. Când nu se fac, planurile se schimbă. Şi atunci cum ne-am putea naşte cu un plan în viaţă? Fă ce doreşti, dar încearcă să nu mai gândeşti cum ai scris mai sus.

      Ștergere
    6. Da... Oamenii dacă stabilesc ceva, este posibil să nu ducă totul la bun sfârşit, aşă că, cel mai bine este să nu stabilească nimic, poate doar pentru imediata perioadă, şi să lase ca totul să fie mai spontan. Ceva îmi spune că bucuria e mai mare astfel. E ca o surpriză...
      Ca să închei într-o atmosferă cuprinsă de vitalitate, voi încerca să-mi fac o vară aşa cum îmi doresc. E primordial să ne bucurăm fiinţa şi să lăsăm ceva bun în urmă.

      Ștergere
    7. Fireşte că totul e mai frumos când e spontan, deşi asta nu înseamnă că lucrurile planificate nu pot fi la fel de frumoase. Să ai o vară aşa cum îţi doreşti! :)

      Ștergere
    8. Aşa să fie! Mulţumesc, şi ţie la fel! :)

      Ștergere