Unduiri aurii de mătase înmiresmată
Îmbrățișează porțelan pictat în flăcări,
Cu sclipiri de cer albastru peste valurile mării,
Pecetluit cu petale rozalii de camelie parfumată.
Pare o floare frumoasă ca oricare alta,
Dar între forme și contururi se ascund multe
Gingășie, iscusință și lucruri scumpe
Și-un surâs ce înseninează toată ziua.
Într-o toamnă târzie a purtat-o vântul
Din câmpiile însorite și îndepărtate
Aducând cu ea parfumul ei aparte
Printre nori și pe pământ, îndulcind apusul.
E totul și nimic, vis și realitate, la limite și
între,
Dansând sub clar de lună
Ori strălucind sub rouă,
De fericire radiind
Ori în liniște visând,
Oferindu-se cu generozitate
Ori așteptând în singurătate,
Zburând liberă, de vânt purtată
Ori cu rădăcini, în pământ ancorată,
E doar o floare între flori, în grădina dintre
stele.
e o floare care îmi poartă numele şi care... înfloreşte de obicei iarna, în anotimpul pe care eu îl iubesc enorm.... dacă îi soptesc poemul tău florii mele, oare o să înflorească iarna asta?
RăspundețiȘtergerePosibil, nu promit :)
ȘtergereCamelia este o floare extrem de frumoasa dar atat de sensibila, exact ca poezia ta...
RăspundețiȘtergereMultumesc!
ȘtergereSi tu gingasa floare,
RăspundețiȘtergereBogat inmiresmata,
Camelie sub soare
Si floare intre flori
Ai sa-ntelegi vreodata
Ca in gradina lui,
Sub blandul si suavul scump penel
Ai reusit sa ne infiori?
De înțeles, am înțeles,
ȘtergereStropi de rouă am cules
Şi mărgăritare am ales
Ca să scriu câte un vers.
Mulțumesc!