miercuri, 20 noiembrie 2013

Crima De Pe Strada Cazinoului

Într-o seară friguroasă de noiembrie, poliția fusese alertată în legătură cu un cadavru descoperit în stradă, într-un orășel liniștit, de provincie. Mulți curioși se adunaseră la locul cu pricina și îngreunau desfășurarea cercetărilor. Toată lumea se întreba cine ar fi putut comite odioasa faptă, căci nimeni nu își putea imagina un motiv pentru care bietul om să fi fost ucis.
Ironic, cadavrul se afla pe Strada Cazinoului, ca și cum își jucase viața la ruletă și pariase greșit pe negrul morții, plătind cu roșul sângelui său. Avea asupra lui obiecte personale și suficienți bani cât să ateste că nu fusese jefuit. De altfel, fapte ca aceasta erau necunoscute în micul oraș. Însă tot asupra cadavrului se găsi și un trandafir uscat și un bilet cu un mesaj criptic: "un pas greșit și te-ai întors; încă unul și ești mort."
Bărbatul fusese înjunghiat în piept și zăcea într-o baltă de sânge. Cu toate acestea, nimeni nu văzuse și nu auzise ceva suspect în seara aceea - sau în oricare altă seară. Nimeni nu părea să îl cunoască pe decedat și asupra lui nu se găseau niciun fel de acte de identificare. Curios, pe chipul lui nu se citea nici spaimă, nici regret. Avea o expresie oarecum veselă și senină, ca și cum fusese eliberat de ceva. De ce anume, era imposibil de spus. Orice dureri sau tristeți ar fi fost în sufletul lui, le luase cu el și nimeni nu le mai putea afla vreodată.
Observând agitația din stradă, o tânără ieși din casă și se îndreptă spre scena crimei. Printre rândurile de oameni nu observa nimic, așa că întrebă unul dintre privitori ce se întâmplase și apoi se înghesui să vadă mortul. Fiori reci o cuprinseră și când ajunse, în sfârșit, în față, lângă defunct, un țipăt de groază despică buzele ei și mai departe întunericul nopții.
Se lăsă o liniște acută și după câteva secunde, un polițist o întrebă pe tânără dacă îl cunoștea pe bărbat. Printre lacrimi și sughițuri, ea aplecă în semn de aprobare capul. Urmară alte întrebări, dar nu le mai auzea. În mintea ei se repeta încontinuu ultimul dialog dintre ei:
El: „Mă iubești?”
Ea: „Azi, nu. Mâine, poate...”

6 comentarii:

  1. Parcă am văzut o scenă desprinsă din film, iar sfârşitul încă rămâne, cumva, învăluit în mister. Lăsând la o parte povestea tristă, îmi place cum ai descris. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare interpreteaza cum doreste, de aceea a si ramas deschis finalul. Ma bucur ca iti place.

      Ștergere
  2. Eh, iubirea este atat de efemera! :)
    Imi place, voi maitrece pe aici! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar miine e prea tirziu :-)
    foarte frumos, mi-a placut mult

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum se spune: "nu lasa pe maine ce poti face azi"?
      Multumesc!

      Ștergere