Real sau Virtual?

O alta tendinta a lumii contemporane este aceea de a inlesni totul, inclusiv comunicarea cu prietenii prin ajutorul Internetului, Internet care poate fi si util dar si nociv. Majoritatea oamenilor, in special tinerii, au devenit dependenti de Internet. Lucreaza pe Internet, fac cumparaturi pe Internet, afla informatii pe Internet, vand sau ofera produse si servicii pe Internet dar mai ales, comunica pe Internet cu alti oameni.

S-a eliminat nevoia de a mai vizita locuri reale pentru a le vedea sau pentru a desfasura unele activitati in spatiile respective. Exemple ar fi magazinele online care au luat locul spatiilor comerciale sau serviciile bancare online care au redus numarul persoanelor care folosesc ghiseele sucursalelor.

Asa s-au dezvoltat intregi industrii in sfera virtuala. Si nu doar comerciale. Una dintre cele mai mari, daca nu chiar cea mai mare, este industria serviciilor de socializare. Foarte multi oameni folosesc mesageria electronica si au cel putin un cont pe un site de socializare, acestea fiind principalele mijloace de a tine legatura cu cei pe care ii cunosc.

Astfel au aparut si prieteniile virtuale, legaturi create prin intermediul Internetului intre doua persoane care nu se cunosc propriu-zis si in cele mai multe cazuri nu se intalnesc si in viata reala. Insa nu numai prieteniile virtuale raman virtuale.

Din diverse motive, dar mai ales din comoditate, oameni care se cunosc in realitate ajung sa comunice numai prin Internet. Nu se mai intalnesc si nu mai au nevoie de alte mijloace de comunicare tocmai pentru ca Internetul faciliteaza asta. Astfel sunt constransi sa foloseasca Internetul pentru a-i contacta pe cunoscuti si pentru a intreprinde diverse activitati.

Se spune ca nu cunosti cu adevarat oamenii nici intr-o viata. Insa majoritatea par siguri ca stiu totul despre altii chiar daca i-au gasit intr-o pagina de internet sau intr-o casuta de mesagerie electronica. Se multumesc cu imagini si texte in locul realitatii si ajung sa creada ca au cunoscut o persoana reala intr-un mediu virtual. Dar cat de reala poate fi realitatea in mediile virtuale?

Mai mult

Tendinte

In ultima vreme se relateaza curent subiecte oarecum negative iar tendinta generala este de inrautatire... se presupune ca ar trebui sa existe un echilibru, dar in acelasi timp sa se pastreze obiectivitatea. Obiectivitatea presupune impartialitatea si nedeformarea relatarii observatiilor, astfel ca daca observatorul observa lucruri negative, nu le poate relata ca fiind pozitive. Cu toate astea, nu se poate spune ca nu mai exista si bine in lumea aceasta. El exista, numai ca este greu de observat, de gasit, de promovat. De ce?

In mass-media se face in general propaganda si publicitate. Cine ofera mai mult primeste prima pagina, ora de audienta maxima si tot asa. Astfel, se ofera cititorului, privitorului, ascultatorului si in general audientei ceea ce doreste acea persoana sau acel grup de persoane. Iar atunci cand nu exista o persoana care sa ofere ceva pentru spatiul de emisie, se cauta subiecte cotidiene care sa atraga cat mai multa audienta. Si desi optiuni exista si sunt destule, audienta este captivata mereu de aceleasi subiecte: monden, violenta, pornografie si nuditate, propaganda si degradarea generala la care s-a ajuns nu doar in mass-media. Mai pe scurt, barfe, injurii, insulte, batai, sex, consum de diverse substante etc.

Astfel de subiecte au luat locul emisiunilor educative, cu sau despre oameni care chiar realizeaza ceva in viata si nu pentru ei insisi, ci pentru toata lumea. Au luat locul documentarelor care dezvaluiau istoria omenirii si a natiunilor in particular. Au luat locul reportajelor despre evenimente care promoveaza cultura si oamenii de cultura. Au luat locul relatarilor despre eroii anonimi care salveaza zi de zi pe cei in nevoie fara sa ceara ceva in schimb, nici macar faima pe care o pretind majoritatea. Au luat locul oamenilor obisnuiti, care fac totul pentru ei si cei din jurul lor si nu pretind alte beneficii decat multumirea personala pe care o obtin facand totul. Iar preferintele oamenilor s-au modificat in concordanta.

Pare inutil sa afli despre cineva care face ceva bine, atat timp cat nu exista altcineva care sa il critice sau altcineva care sa fie vatamat de acea actiune. Pare inutil sa afli despre istorie si oamenii ei cand traiesti in prezent cu atatia alti oameni care cred ei ca scriu istorie. Pare inutil sa promovezi ceva bun atat timp cat e atat de usor sa raspandesti barfe, secrete si atatea alte astfel de „informatii” relevante.

Desigur, clasificarea de negativ sau pozitiv este irelevanta si relativa, depinzand de cel care clasifica, deoarece intr-o lume in care majoritatea se comporta la fel, normal este ce face majoritatea, nu ceea ce ar trebui sa faca. Iar etica si alte domenii asemanatoare care defineau standardele de comportament si ceea ce ar trebui sa faca oamenii sunt inexistente in lumea contemporana. Oamenii care nu sunt de acord cu ceea ce se intampla in mod uzual sunt marginalizati si respinsi, iar ideile lor par absurde sau comice.

In acest mediu se invart cu totii, dar cei mai afectati sunt copiii. Nimeni nu se gandeste la educatia lor si ceea ce vor face in viitor. Observand realitatea din jurul lor, fie se refugiaza prea mult in lumea copilariei, fie din contra, se maturizeaza prea devreme si preiau obiceiurile si activitatile celor mari. Si ce poate fi mai rau decat niste copii care cresc inconjurati de rau?

Mai mult

Perfectiunea Imperfecta

Oamenii au tendinta sa se considere superiori tuturor lucrurilor si fiintelor. Aceasta tendinta ii face sa judece totul dupa aparente si mai ales, sa insulte lucrurile si fiintele care le par inferioare.

In vreme ce omul considera animalele ca fiind lipsite de gandire, animalele dezvolta adaposturi, strategii de vanatoare sau aparare si diverse alte activitati care nu sunt tocmai dezorganizate sau lipsite de inteligenta.

Apoi, omul cauta viata pe alte planete, dar in aceleasi conditii in care traieste si el. Se asteapta ca formele de viata din Univers sa functioneze dupa aceleasi principii dupa care functioneaza si cele de pe Pamant, iar tehnologia de pe Pamant sa poata detecta tehnologiile din Univers.

Dar cel mai grav este faptul ca omul se considera superior altor oameni. In vreme ce unii spun ca toti oamenii sunt egali, majoritatea cred ca fiecare om e diferit. Asta pare sa ii indreptateasca pe unii sa se considere cumva mai buni decat restul. Pentru ei, restul oamenilor sunt urati, prosti, inculti, ignoranti, plini de defecte. Insa nimeni nu se uita la propria persoana cand face astfel de afirmatii. Primul defect pe care l-ar vedea ar fi vanitatea... sau egoismul care ii ajuta sa se considere superiori. Apoi, ignoranta pe care o critica la ceilalti. Pentru ca nici ei nu se straduiesc prea mult sa ii cunoasca pe ceilalti.  Si cate alte defecte se ascund in fiecare dintre noi?

Cei care ii critica pe altii sunt de cele mai multe ori frustrati cu privire la propria persoana. Iar propria persoana devine astfel preocuparea lor majora, poate chiar unica. Si in vreme ce pot gasi sprijin in a-i critica pe cei cu defecte, nu vor gasi niciodata ceea ce gasesc subiectii lor: persoane care sa ii accepte asa cum sunt. Pentru ca in momentul in care subiectii se sfarsesc, grupul de „critici” ramane fara victime si incepe sa isi tinteasca proprii membri. Astfel, prietenii devin dusmani si puterile devin slabiciuni.

Oamenii obisnuiti, cu defecte si care nu se considera superiori reusesc sa gaseasca persoane care sa ii accepte asa cum sunt tocmai pentru ca si ei ii accepta pe altii asa cum sunt. Iar darul cel mai de pret pe care ti-l pot oferi ceilalti este prietenia sincera, pe viata. Si cine nu ar vrea sa petreaca o viata alaturi de un prieten de incredere?

Oamenii care se considera superiori isi petrec viata criticandu-i si incercand sa ii „imbunatateasca” pe ceilalti. Pot realiza intr-un final sau deloc ca tocmai asta i-a facut sa fie singuri tot timpul, de la bun inceput. Abia atunci vor afla cat de deplorabili sunt ei insisi, in lumile lor perfecte in care si invitati nu ar intra altii, stiind cu cine se intalnesc. Vor constata ca nu au pierdut numai prieteni, ci si timp, cea mai pretioasa resursa. Si cum poti recupera timpul pierdut, cu atat mai mult cu cat l-ai pierdut pierzandu-i si pe cei de langa tine?

Exista o vorba care spune ca nimic nu e perfect. Incercand sa gasesti perfectiunea, vei gasi multe lucruri si persoane, dar toate se vor dovedi a fi iluzii. Perfectiunea are si ea defectele ei: este inaccesibila, pretentioasa si relativa. Deci cum poti gasi perfectiunea cand ea insasi este imperfecta?

Mai mult

Scrisoare Catre Lume

Aflat pe patul de moarte, un om si-a amintit ca nu a avut curajul sa spuna multe in timpul vietii, asa ca a cerut ca pe langa testament sa ii fie publicata o scrisoare deschisa catre toti cei care il cunoscusera, il cunosteau sau urmau sa il cunoasca. Si scria cam asa:

„Dragi rude, prieteni, dusmani si cunoscuti,

Nu stiu daca va amintiti cu totii de mine, dar eu imi amintesc de voi toti, de fiecare parte. As dori sa va adresez cateva cuvinte, cuvinte pe care nu le-ati auzit de la mine pana acum si pe care nu am cum altfel sa vi le transmit.

In primul rand, familiei mele tin sa ii multumesc pentru ca mi-a fost alaturi. Poate nu mereu si poate nu cat mi-as fi dorit, dar macar au incercat. Imi cer scuze pentru dezamagirile pe care vi le-am pricinuit si ma bucur tare mult ca v-am putut ajuta atat cat a fost cazul, cand a fost.

In al doilea rand, catre prietenii mei: voi ati fost acolo cand nimeni altcineva nu a mai fost. Nu m-ati ajutat mereu si e drept ca nici eu nu am facut totul pentru voi, dar va multumesc pentru ceea ce mi-ati daruit cel mai de pret – timpul alaturi de voi. Am invatat multe de la voi si fara voi as fi fost altul.

Apoi... cei care ma urati, cei care ma invidiati si cei care dintr-un motiv sau altul aveti ceva impotriva mea, sa nu va bucurati. O sa dispar din vietile voastre, dar ganditi-va ca eu plec fara nici o grija, pe cand voi veti ramane fara persoana pe care o dispretuiti cel mai mult. Iar cu amintirea mea nu aveti cum sa va mai luptati. Nu am resentimente fata de voi, si voi m-ati invatat multe si va multumesc pentru tot timpul pe care mi l-ati alocat mereu. Daca nu erati voi, din nou as fi fost altul. Imi pare rau ca nu v-am putut ajuta.

Catre cei care m-au cunoscut, imi pare rau ca nu am avut curajul sa fac mai mult pentru voi sau sa ma apropii mai mult de cei care asteptati asta. Catre cei care au plecat de langa mine, dintr-un motiv sau altul, stati linistiti, nu ati pierdut nimic, asa cum nici eu nu am pierdut, ci am castigat mai mult timp pentru mine si cei de langa mine care contau cu adevarat. Va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa va cunosc.

Poate unii dintre voi m-ati iubit, poate ceilalti m-ati urat. Poate unii m-ati laudat sau poate ati ras de mine. Poate unii mi-ati fost alaturi atunci cand restul imi intorceau spatele. Daca m-ati iubit, va multumesc si sper ca am meritat. Daca m-ati urat, imi pare rau ca nu am fost pe placul vostru si sper ca in lipsa mea sa va fie mai bine. Daca m-ati laudat, nu trebuia, oamenii m-ar fi cunoscut oricum. Daca ati ras de mine, imi pare rau pentru voi, dar sa stiti ca cei mai patetici oameni sunt cei care se considera superiori: degeaba rad de altii daca la sfarsit raman cu rasul, dezbracati de orice frumusete, onoare sau demnitate, pe cand cei de care au ras raman cu defectele, dar si cu cei care sunt in stare sa ii accepte asa cum sunt, stiind ca nimeni nu e mai presus de ceilalti – cu totii sunt oameni. Sper ca v-ati gasit pe cineva pe placul vostru si ati ramas impreuna, ca prieteni sau ce ati vrut voi.

Va multumesc tuturor pentru ca pana la urma, cu totii m-ati cunoscut si mi-ati daruit fiecare cate ceva, chiar daca nu toti ati avut intentii bune. Va doresc tuturor sa gasiti ceea ce cautati, iar daca ati pierdut ceva, nu va faceti griji, veti primi altceva mai bun in loc. Numai sa aveti rabdare. Sa nu fiti tristi, pana la urma cu totii plecam, iar eu plec fericit stiind ca v-am cunoscut pe toti si las ceva in urma. Sa va amintiti cu drag de mine si de timpul petrecut impreuna, caci si eu va voi veghea de oriunde as fi, cu drag. Sa fiti iubiti, sanatosi si fericiti.

Al vostru mereu,

Defunctul”

Asadar, aveti grija ce faceti in viata. S-ar putea sa pierdeti timpul cu lucruri care nu merita si sa descoperiti ca va doreati altceva. S-ar putea sa aveti sentimente care nu va fac bine si sa descoperiti ca existau si alte cai. S-ar putea sa va doriti alaturi de voi oameni care nu merita si sa descoperiti ca in vreme ce voi ati trait in mizerie, ei s-au simtit cel putin pe-atat de bine. Spuneti intotdeuna ce aveti de spus pentru ca mai tarziu s-ar putea sa fie prea tarziu. Si in final, de ce sa fii impotriva cuiva cand puteti fi impreuna?

Mai mult

Oameni Obisnuiti

Se spune despre majoritatea oamenilor ca sunt normali, ca vietile lor sunt obisnuite iar caracteristicile lor sunt tipice. Aceste clasificari sunt date de societatile civile prin impartirea administrativ-teritoriala, formele de conducere ale unitatilor teritoriale, institutiile politice, sociologice, educationale sau publice, cultele religioase, cultura etnica si populara, alti oameni cu care indivizii interactioneaza si tot asa. Dar ce inseamna tipic, normal sau obisnuit?

De exemplu, un grup de oameni este considerat normal daca nu se diferentieaza in mod evident fata de alte grupuri. In acelasi timp, indivizii care apartin acelui grup se considera diferiti tocmai pentru ca nu ies in evidenta. In cadrul grupului, indivizii se simt normali, considerand atipice alte grupuri pe care le observa.

Un om se poate considera diferit, crezand ca are caracteristici care il deosebesc de majoritate. In acelasi timp, ceilalti ii pot identifica acele caracteristici speciale si le pot atribui unui grup de oameni pe care ei il considera obisnuit.

Un individ se poate considera normal observand ca grupul in care s-a integrat are aceleasi principii, ideologii si activitati ca si el. In acelasi timp, majoritatea care observa acel grup de oameni impreuna cu individul respectiv ii va considera neobisnuiti tocmai din cauza tiparelor de gandire si actiune pe care grupul si le-a insusit.

Asa pot fi considerati frumosi oameni care se simt urati si viceversa. Pot fi considerati bogati oameni care nu sunt mai instariti decat majoritatea. Pot fi considerati violenti cei care doar sunt frustrati, lasand o impresie gresita. Un om neobisnuit poate duce o viata obisnuita. Totul poate fi normal si in acelasi timp anormal.

Normalitatea se schimba cu fiecare moment ce trece, cu fiecare individ ce se hotaraste sa o redefineasca sau din contra, sa se distanteze de ea. Si ce este cu adevarat obisnuit in vietile oamenilor daca ei sunt cu totii diferiti?

Mai mult

Lectii de Viata

Ca tot vorbea Nikki despre lectii de viata, exista acea categorie de oameni vesnic nemultumita care indiferent cate lectii ar primi, nu le invata. Acesti oameni pretind mereu ca nu au nimic, pretind ca totul este impotriva lor, ca au ghinion, ca viata sau cineva ii uraste si ca nu pot gasi pe nimeni care sa ii inteleaga.

Unii oameni pot avea tot ceea ce altii doar viseaza sa aibe si totusi, nu aprecieaza ce au. Altii nu respecta ceea ce au primit si pe cei de langa ei, desi pentru restul acele lucruri sau persoane par extrem de valoroase. Si in general, oamenii incep sa creada ca tot ce primesc li se cuvine oricum si pot profita in orice fel. Nu se gandesc insa ca exista si altii care ar face orice numai sa primeasca si ei acele lucruri pe care le aprecieaza atat de mult! Si cum ar fi ca din cand in cand, sa le mai si primeasca, privandu-i de ele pe cei care nu le merita?

Mai mult

Aburii Trecutului

Printre aburii amintirilor incetosate sau printre aburii alcoolului tulburator revine adeseori trecutul. Pare oarecum inevitabil si de multe ori este o prezenta neplacuta, o persóna non gráta a vietii oamenilor, pentru ca nu toate amintirile sunt frumoase

Trecutul se poate intoarce sub multe forme, ca de exemplu simple ganduri care trezesc amintiri, imagini care te fac sa retraiesti experiente pe care le credeai uitate, persoane care iti amintesc despre alte persoane care nu iti mai sunt alaturi sau chiar persoane care vor sa revina cu totul in viata ta, cu toate povestile si experientele traite impreuna. Si cand trecutul este persóna non gráta, cu totii incearca sa ii inchida usa in nas.

Gandurile sunt usor de indepartat. Incerci sa te gandesti la altceva, iti gasesti ocupatii, timpul trece mai repede, ai mai putin timp de gandire si astfel inchizi cumva usa in nas trecutului.

Imaginile sau intamplarile care te fac sa retraiesti experiente sunt mai greu de evitat. Intra ca prin efractie in mintea ta si pleaca greu, dupa ce iti provoaca oarece senzatii. Cu toate astea, este destul de simplu sa eviti astfel de intamplari, la fel cum poti evita si persoanele care iti amintesc de cei care nu mai sunt langa tine, asa ca poti oarecum sa gonesti trecutul si sa inchizi usa in urma lui.

Persoanele care vor sa reinvie trecutul sunt insa cel mai greu de indepartat. Nu le poti uita, iar faptul ca iti amintesc experientele traite impreuna face totul si mai dificil. Pe de o parte ai vrea sa le gonesti, dar pe de alta nu poti din cauza a ceea ce simti pentru ele. Si devin cea mai dulce otrava, o otrava pe care ti-o doresti, dar nu vrei sa ii suporti consecintele. Asadar, nu poti inchide usa, dar nici nu vrei sa o lasi deschisa.

Astfel trecutul se strecoara in vietile si mintile oamenilor ca niste aburi, aburi care patrund pana in cel mai indepartat colt si scot la iveala chiar si cele mai mici detalii acoperite de praful uitarii de-a lungul anilor. Si nu intotdeauna ceea ce se dezvaluie este placut, frumos sau evitabil. Si cum poti evita inevitabilul?

Mai mult

Prietenii Virtuale

De cativa ani a aparut ideea de retele de socializare: hi5, Myspace, Netlog, Tagged, Facebook, Twitter etc. Toate aveau scopul de a aduce utilizatorului popularitate si prieteni in mediul virtual, eliminand astfel barierele etnice, spatiale, sociale sau de alta natura. Oricine putea fi „prieten” cu oricine, oricine putea socializa cu ceilalti si tot asa.

In ultima vreme insa, scopul initial al retelelor de socializare a fost uitat. La inceput, utilizatorii isi construiau identitati false care sa fie mai „placute” pentru altii. Apoi a urmat imbunatatirea propriei imagini dupa diversele trenduri (emo, funky, scene, gore etc). Succesoare a fost sinceritatea „absoluta”, moment in care toata lumea adauga poze cu imaginea lor reala, dar putin „prelucrata”. In vreme ce unele dintre aceste tendinte s-au pastrat, utilizatorii nu se mai imprietenesc virtual, ci doar arata cat de mult plac („like”) alti utilizatori, imaginile lor, cuvintele lor, gandurile lor si asa mai departe. Preiau continut de pe internet si il expun fie ca proprie creatie, fie ca divertisment gratuit menit sa atraga atat curiosii, cat si noi utilizatori care sa largeasca grupurile de fani. Pentru ca in cel mai bun caz, pe internet nu se leaga prietenii, ci un gen de fan-cluburi in care toata lumea place pe toata lumea. Iar daca nu ai o imagine virtuala pe care sa o placa ceilalti, esti ca si inexistent.

Un alt scop al retelelor de socializare, pe langa legarea de prietenii virtuale, era comunicarea cu acestia. La inceput, prin mesageria electronica. Dar aceasta comunicare a degenerat in comentarii publice pe care in ciuda faptului ca le pot vizualiza toti utilizatorii, autorii nu se sfiesc sa le posteze. Iar cei care le citesc le „plac” in ciuda faptului ca de cele mai multe ori contin un limbaj licentios sau degradant. Si toate aceste lucruri au priza la publicul larg.

Toata lumea dezvolta discutii in contradictoriu sau cu caracter injurios, par amuzante sau chiar utile. Toata lumea admira poze nud sau cu caracter pornografic. Toata lumea felicita comportamente degenerate si vicioase. Toata lumea ignora etica si bunul-simt. Toata lumea considera lucrurile anormale ca fiind banale. Toata lumea procedeaza cum vrea, ignorand atat regulile scrise, cat si cele nescrise.

Ceea ce nu fac multi, poate chiar nici unul dintre utilizatorii site-urilor de socializare este sa socializeze cu adevarat. Nimeni nu se imprieteneste cu cineva virtual si apoi devin cei mai buni prieteni si in realitate. Nimeni nu gaseste persoane 100% sincere in mediul virtual si apoi le regaseste si in viata reala asa cum se astepta. Si nimeni nu poate avea incredere in oamenii pe care ii cunoaste in mediul virtual.

Mai mult